Fiat lux!

  Să fie lumină vrem şi noi, fără să încercăm să concurăm cu divinitatea. Să fie lumină mai cu seamă în ceea ce priveşte reîntregirea salariilor bugetarilor şi restituirea banilor încasaţi ilegal de la pensionari. De la căderea guvernului Ungureanu declaraţiile contradictorii asupra acestor două subiecte au curs gârlă, astfel încât cei interesaţi direct, şi sunt câteva milioane bune de oameni, nu prea mai ştiu ce să creadă. Ba sunt banii, ba nu sunt, ba majorarea va veni în două tranşe, în iunie şi în octombrie, ba în iunie şi în decembrie… Importantă este tranşa de majorare din iunie, luna în care au loc alegerile locale despre care se spune că vor da trendul pentru alegerile generale. Ca să fim corecţi trebuie să spunem că şi guvernul Ungureanu vorbea despre reîntregirea salariilor şi tot prin iunie, chiar dacă nu prinsese în buget sumele necesare. Ei, şi vorbind despre sumele necesare venim direct la „cestiune”. Din Opoziţie vorbind, liderii PSD şi USL nu conteneau să acuze fosta Putere că nu măreşte salariile inducând ideea că bani ar fi dar nu este voinţă. Printre cei mai credibili comunicatori de acest fel se afla şi liberala Mariana Câmpeanu, fost ministru al Muncii, cea care imediat după ce Victor Ponta a nominalizat-o pentru Ministerul Muncii s-a arătat extrem de supărată că în bugetul ministerului nu există sumele necesare pentru reîntregirea salariilor. Faptul pune în pericol promisiunea făcută în Opoziţie, aceea că a doua zi după instalarea la Putere salariile bugetarilor vor ajunge la cuantumul avut în mai 2010. Păi cine, cu mintea întreagă, dacă ar fi avut banii necesari nu i-ar fi împărţit riscând în schimb să ajungă cu procentele electorale la un nivel aproape ruşinos? Cine, cu mintea întreagă, ar fi stat pe un purcoi cu bani şi nu i-ar fi dat bugetarilor, i-ar fi păstrat din pur sadism faţă de populaţie, oferind astfel posibilitatea ca adversarii politici odată veniţi la Putere să aibă totul pregătit la fix.
Sigur că eforturi s-au făcut, soluţii au căutat cu toţii. Poate că soluţiile nu sunt aceleaşi şi tocmai de aceea nici termenele avansate de PDL sau USL nu sunt aceleaşi. PDL nu a dorit ca reîntregirea salariilor bugetarilor să se facă pe baza unui nou împrumut. A împrumuta este soluţia facilă şi se pare că Victor Ponta această cale a ales-o. A obţinut de la FMI încuviinţarea pentru a împrumuta mai mult, pentru majorarea deficitului. Dar să ne amintim cu onestitate ce spuneau social-democraţii şi liberalii când Emil Boc încheia acordul cu FMI? Că nu-i o soluţie bună să ne împrumutăm, că vom plăti scump noi şi urmaşii urmaşilor noştri aceste împrumuturi. Odată venit la Palatul Victoria tehnica împrumutului nu i se mai pare domnului Ponta la fel de păguboasă. Celor care trebuie să primească banii puţin le pasă. Românii nu sunt un popor care să-şi facă planuri pe termen mediu sau lung. Pentru ei îndemnul „Carpe diem!” (Trăieşte-ţi clipa!) are o valoare greu de egalat. Observaţi însă că vorbim mai mult despre bugetari în timp ce despre banii pe care trebuie să-i primească pensionarii nu se suflă niciun cuvânt? „Foştii” propuseseră ca soluţie pentru repararea nedreptăţii nereţinerea sumelor destinate CASS până la concurenţa sumei încasate ilegal. Nu, au zis, gânditorii USL, vom da banii înapoi în trei tranşe. Asta a fost imediat după moţiunea de cenzură. De-atunci s-a instalat tăcerea!

Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI