Fenomenul Roșia Montană – Ce am avut și ce am pierdut?

În contextul ultimelelor evenimente legate de proiectul de la Roșia Montană am recitit un scurt text pe care l-am scris și publicat în anul 2006 într-o revistă locală și pe hotnews.ro, la secțiunea presă regională – Ce am avut și ce am pierdut? , care începe așa:

“Ce a câștigat și ce a pierdut pâna azi Romania de pe urma încercarii de exploatare a zăcămintelor de aur si argint de la Roșia Montană de către RMGC, companie inființata în urma asocierii statului român cu Gabriel Resources?
Din anul 1998, când s-au început primele acțiuni de implementare a proiectului si pâna acum, s-au cheltuit de către investitor peste 150 milioane de dolari, dintre care cea mai mare parte in Romania.”

Iată, că 7 ani mai târziu, suma cheltuită de Gabriel Resources a ajuns la circa 500 de milioane de dolari, iar presiunea pe cei aflați la Putere, care decid în numele poporului soarta proiectului a crescut proporțional.

Concluzia pe care încercam să o argumentez atunci, rămâne valabilă și în acest moment, însă acum riscul este mare ca situația să se schimbe, odată cu începerea exploatării sau odată cu încercarea investitorilor de a-și recupera banii în instanțele internaționale. Dar voi insista totuși pe aspectele pozitive ale fenomenului Roșia Montană.

Asta scriam în 2006:

“În opinia mea, indiferent de interesele care au pus in miscare toate aceste forțe implicate in fenomenul Rosia Montana, efectele produse până in prezent sunt benefice pentru partea romana. (…)

Dezvoltarea economiei pe plan local, prin locurile de munca create, taxele si impozitele platite, o cerere mare in zona serviciilor, achizitii, investitii, actiuni sociale, campanii de promovare si informare au avut ca efectele  imbunatatirea nivelului de trai la nivelul comunitatilor locale și stimularea spiritului civic intr-o societate democratică in formare.
Finanțarea celui mai mare șantier arheologic din Europa la Roșia Montană este o actiune de amploare ce a însemnat implicarea unui număr mare de specialiști și institutii stiintifice din tara si strainatate. In urma descoperirilor arheologice si a studiilor știintifice publicate, putem sa ințelegem mai bine propria noastră istorie si identitate.
Teoretic si practic, argumentele serioase, pro si contra, creeaza un echilibru, favorizeaza o analiză mai obiectivă a unei situații, stimulează in fond progresul, evoluția.

Efectele generate de proiectul Rosia Montana au uns si intarit motorasele unui mecanism fragil, responsabil de forta de reactie a unei societati care-si apară interesele.
O vizibilitate si o atenție internatională deosebite, chiar in contextul unei investiții controversate, asupra zonei si asupra problemelor cu care se confrunta comunitatea din zona de impact, nu poate fi decât benefică pentru interesele Romaniei.”

La modul cel mai concret, România, până la momentul de față, este un beneficiar al acestei încercări de exploatare a resurselor naturale de la Roșia Montană. Și partea cea mai pozitivă a ceea ce a generat acest proiect este dezvoltarea unei conștiințe civice și a unui mecanism civic, fără de care, o țară, o societate nu poate fi considerată nici puternică, nici democratică.

Trăim momente istorice, și indiferent de care parte, pro sau contra investiției, ne situăm fiecare, vedem, pentru a doua sau a treia oară în ultimii 23 de ani, că societatea românească are sistem imunitar, că dă semne de sănătate democratică. Iar politicienii, cei care poartă o mare parte din responsabilitatea sănătății șubrede a “turmei”, resimt forța celor pe care odată la câțiva ani îi cheamă la vot să își exprime opțiunea democratică, fără a li se oferi practic vreuna.

Cred că, din moment ce proiectul de lege trimis în parlament vorbește de un proiect de interes public, național, cea mai corectă și democratică soluție pentru tranșarea acestei chestiuni este un referendum național. Pentru că poporul are întodeauna dreptate!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI