Femeia – şablon

Am dat întâmplător zilele trecute peste un text din 1927, atribuit lui Wilhelm Stekel, medic şi psihanalist austriac, atât de interesant prin actualitatea lui încât nu am rezistat să reproduc un fragment: „Remarcăm deci pe toată linia o intensificare a tensiunii polare între bărbat şi femeie, care la femeie devine revolta împotriva feminităţii, după concepţia masculină. Femeile îşi caută libertatea pe un drum greşit. Viitorul lor nu stă în aşa-numita <<emancipare>>, în dezvoltarea către masculinitate. Nu! Tocmai în desăvârşirea femininului stă completa egalitate în drepturi cu bărbatul. Femeia viitorului nu este << femeia-bărbat>>, ci femeia <<complet femeie>>”.
Din păcate, diagnosticul autorului şi-a păstrat valabilitatea, căci astăzi feminitatea e cel mai adesea percepută ca desuetă, ca slăbiciune, care, dacă mai există ca germene, trebuie distrusă sau cel puţin disimulată.
În virtutea profesiei, întâlnesc frecvent femeia-business. Femeia puternică, de carieră, cum ar fi cu siguranţă numită în revistele de profil. Se remarcă prin trăsături bine conturate. Atitudine – pitt-bull. Glacială, tăioasă sau cel mult distant-amabilă, preţioasă, adesea copleşită de importanţa ei, femeia-business îşi supraveghează atent fiecare mişcare. Foloseşte termeni business indiferent de conversaţie, în scopul evident al intimidării interlocutorului. Un limbaj simplu îi pare, dacă nu banal, în niciun caz pe măsura importanţei şi a ocupaţiei sale. Vestimentar, respectă cu mândrie dress-codul. Modelul femeii business este, în realitate, bărbatul. De fapt, ca tendinţă generală, se dezvoltă identic femei în serie, pe liniile diverselor „şcoli de gândire”. Avem femeia Cosmopolitan, femeia Tango, femeia Oprah, Business Woman…
Aparent lucrurile sunt simple. Ca femeie nu mai ai nicio problemă. Ai cărţi, articole, proceduri pentru orice. Ţi se spune tot, ţi se dezleagă misterele, ţi se oferă reţete universale pentru succes, în carieră şi acasă. Nu trebuie decât să îţi iei două-trei reviste, câteva cărţi de autoeducare, un latte şi poate o zi liberă pentru studiu. Dar merită, căci la sfârşit vei şti exact cum să devii peste noapte o „femeie încrezătoare”, „puternică”, „de succes”, cum să îţi subjugi şeful şi să îţi seduci iubitul sau, mai bine zis, să îl anihilezi. Desigur, trebuie să ai determinarea de a urma reţeta. Orice abatere poate duce la eşec. Dar oricum reţeta te scuteşte de orice efort de imaginaţie, de orice sondare interioară, de teama dispneizantă de originalitate. Toate formele de manifestare exterioară a personalităţii sunt anulate. Atitudinea e predeterminată, ideile preformulate, discursul fix, vestimentaţia cu linii trasate mai degrabă de dress-coduri corporatiste, decât inspirate de Dior, Versace sau Levintza.
Marketingul reţetelor le face să pară infailibile şi de neînlocuit. A nu le adopta apare drept un mare risc, o dovadă de iresponsabilitate faţă de sine. În realitate însă, urmărirea fidelă, permanentă a şablonului, oricât de comodă ar putea să pară, este mutilantă prin suprimarea originalităţii. O femeie care devine prizoniera tiparelor, fie ele de aspect fizic, de limbaj, de comportament îşi pierde libertatea şi se pierde pe sine. Şi e mai departe ca niciodată de a fi „complet femeie”.
Ioana Romana LAURENŢIU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI