Fața urâtă a populismului: de la Marian Munteanu, la Rareș Buglea

Orice discuție despre politica românească, ajunge la concluzia că doctrina – ideea politică – a fost complet marginalizată, asta dacă a existat vreodată (în România post-comunistă). Singura “doctrină” actuală este populismul, definit ca o strategie de maximiza impactul electoral indiferent de cerințe și consecințe. La prima vedere pare o idee bună să te racordezi politic la electorat, și să propui politici pentru cei pe care-i reprezinți. Problema majoră rămâne constanța, predictibilitatea. Cei care astăzi se declară social-democrați se regăsesc mâine liberali, tabere opuse se găsesc în coaliție, prietenii devin “dușmani” și invers, totul în numele sfântului sondaj – x% din oameni vor ceva, să le dăm oamenilor ce-și doresc.

Riscul major este deturnarea completă și iremediabilă a unor partide. În vreme ce noi sperăm de ani buni ca partidele mari să se reformeze – să aplice criterii de selecție și integritate candidaților propuși și să extirpe corupția acolo unde o găsesc în rândurile proprii – ei par să se replieze și să insiste să facă ceea ce știu: să se rebranduiască și să caute noi categorii de votanți.

Dacă despre PSD știm că este în mare parte, după propriile lor descrieri, “un grup infracțional organizat”, de la PNL oamenii mai aveau, încă speranțe. În schimb, PNL a ales să observe creșterea electoratului ultra-conservator și ultra-naționalist, rămas în derivă în urma dispariției unor partide ca PRM sau PP-DD.

Astfel se explică situația Marian Munteanu – un personaj cu afinități fasciste, cu viziuni anti-europene, anti-științifice și mai ales anti-liberale ajunge să reprezinte … liberalismul românesc.

Mai aproape de noi, consilierul local Rareș Buglea demonstrează că face parte din tagma iliberalismului, în ciuda protestelor sale. Anti-comunismul și liberalismul nu sunt echivalente, căci fasciștii (și legionarii) erau și ei anti-comuniști, fără a fi liberali.
Faptul că cetățeanul Rareș Buglea e rasist, este problema dânsului, problemă care a fost taxată atât de comunitate cât și de Consiliul pentru Combaterea Discriminării încă din 2012. Faptul că domnul consilier Buglea își imaginează politici publice de inspirație fascistă, în care statul decide asupra unor drepturi fundamentale ale omului, este o problemă mult mai mare, rămasă încă neadresată.

Faptul că numele Buglea are oarecare notorietate și susținere publică (cred că nu miră pe nimeni că există români rasiști sau cu tendințe totalitare) explică de ce PNL a adoptat în acest caz strategia struțului, alegând să se afunde suficient de tare în nisip cât să nu audă și să nu vadă realitatea.

Realitatea este că politica populistă aduce cu sine riscurile promovării unor personaje cu potențial nociv. Când vrei să mulțumești cât mai mulți oameni, ajungi să renunți la principii și la orice fel de identitate. Realitatea este că PNL are datoria să-și reafirme liberalismul prin delimitarea reală (nu doar verbală) de personaje ca dl. Munteanu și dl. Buglea, chiar dacă aceștia se vor re-ambala la rândul lor în potențiale noi partide, precum au făcut mulți alții de la Tăriceanu la Vanghelie sau Geoană.  Însă măcar atunci vom ști cu cine și cu ce avem de-a face.

Ciprian Cucu, președintele M10 Alba

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---