Falimentul Unirii, o consecinţă a managementului păgubos! *Alba Iulia nu are fotbal, iar jucătorii localnici evoluează în Liga 1…

„Nu da Doamne nimănui, viaţa uniristului”, este un slogan auzit până anul trecut pe Stadionul „Cetate”, însă acum suporterii albaiulieni nu mai au pentru ce cânta, Unirea Alba Iulia, echipa fanion a judeţului a dispărut total de pe harta fotbalului românesc. Intrată în insolvenţă, gruparea „alb-negrilor” pătimeşte în moarte clinică, existenţa fiindu-i reală nu pe stadioane, ci prin termene la tribunal. Unica formaţie din Alba ce cunoscut gustul primei scene nu mai există, iar în 2014 ar trebui să fie aniversarea a 9 decenii de istorie. Ce s-a întâmplat cu Unirea? Este o întrebare fără prea multe răspunsuri, dar cu certitudine că drama unui club de tradiţie are la bază multiple greşeli manageriale săvârşite de cei care au avut în mâini destinele acestei formaţii.

*Oază de fotbalişti

Cu siguranţă antrenorii Neluţu Popa şi Alexandru Kalanyos pot fi catalogaţi drept „sponsori principali” ai Unirii întrucât au modelat numeroase talente locale care au ajuns să evolueze în echipa naţională, la loturile de juniori şi tineret ale României, în Champions League, Europa League şi Liga 1. Firesc, că au existat şi jucători a căror carieră nu a cunoscut ascensiunea vizată, însă în ansamblu, din 2005 începând Alba a lansat mereu nume, fotbalişti promiţători. Fără să exagerăm prea mult, dar în ultimii ani, Unirea Alba Iulia a depăşit prin multitudinea jucătorilor crescuţi în curte, centre de tradiţie din ţară, ajungând într-o poziţie râvnită de mulţi la nivelul fotbalului românesc. Au fost generaţii talentate, între 19 şi 27 de ani, albaiulieni 100 la sută, care au desluşit tainele fotbalului aici, în „Cetate”, dar s-a ales praful… 14 nume le-am cuprins în tabelul alăturat, care este sugestiv în privinţa politicii uniriste, club care cu două excepţii, „vârfurile” Gicu Grozav şi Nicuşor Stanciu, n-a scos mare lucru de pe urma produselor locale. Incredibil, sunt 14 nume ce au împânzit Liga 1, Liga a 2-a, joacă fotbal chiar şi în ţări străine, Spania, Italia, iar în urma lor, Unirea Alba Iulia a ajuns o ruină, după ce şi-a pierdut diamantele. Discrepanţele sunt evidente, dureroase şi ilustrează sugestiv erorile şefilor. Practic din numele prezentate, Alba nu s-a ales cu mare lucru încasând în jur de 750.000 de euro de pe urma a numai 6 jucători (C. Cristea, Gicu Grozav, N. Stanciu, Al. Giurgiu, F. Himcinschi, Schuller), restul de 8 plecând GRATIS, după episoade tensionate şi încăpăţânări din partea conducerii în majoritatea situaţiilor (vezi Fl. Ilie, V. Ignat, Selagea, sau Zăgrean)! Bine, se poate aduce în discuţie chestiunea că Unirea încă mai primeşte bani însemnând taxa de solidaritate de pe urma „alb-negrilor” (Steaua – Stanciu, Terek – Gicu), dar sunt sume modeste, firmituri, raportat la potenţialul avut la îndemână. Că nu s-a gândit logic şi n-a existat o strategie raţională o dovedeşte şi faptul că în acest moment, pentru a-şi recupera drepturile, Alba se chinuie prin tribunale, cu Standard Liege, Empoli, impresarul Florin Manea, pentru încă 117.000 de euro, aşteptaţi încă din 2012!!! „Bile albe” sunt cu siguranţă vânzările lui Gicu şi Stanciu şi nu poate fi criticată opţiunea neincluderii unui procent la o vânzare ulterioară, vezi cazul Corvinul Hunedoara cu Lobonţ la Rapid. Practic bogăţiile s-au risipit şi păvălia s-a închis brutal, intrată în faliment, după ce tinerii au plecat care-ncotro. De ce oare?

*Încăpăţânare, „stranieri” şi plecări gratis

Din 2005, după prima retrogradare din Divizia A, „mandatul” Măluşel, Unirea a intrat sub tutela financiară a autorităţilor locale şi judeţene, în proporţie covârşitoare, fiind condusă însă de „acţionarii” privaţi. Filmul s-a rupt decisiv în 2010, când categoric a fost momentul de cotitură în fotbalul albaiulian: diriguitorii au apelat greşit la împrumuturi costisitoare, la „stranieri”, rezultând o gaură irecuperabilă în buget, ce a atârnat în timp şi a împins clubul spre dispariţie. Şi hai să oferim câteva exemple: Cernea, De Sousa, Kanyuka, Bonacin, S. Rădoi, N. Varga, E. Bruno, Vitinha, N. Jovanovici, Veljovic, Do Santos, ce n-au stat decât un campionat şi au lăsat în urmă un club ce nu şi-a mai revenit veci. A fost începutul sfârşitului, autorităţile nu s-au mai riscat, a intrat pe fir şi DNA-ul, iar Unirea a ajuns să mai supravieţuiască numai prin banii de la RMGC şi „autofinanţarea” vânzării de fotbalişti. Dar au existat şi alte multe cazuri în care „s-a ţinut la preţ”, cota jucătorului a scăzut (C. Cristea, sau Al. Giurgiu) şi apoi, în disperare, aceştia au fost cedaţi pe sume inferioare.

*Dezastru în 2010!

Categoric nu poţi să arăţi cu degetul numai spre autorităţi şi să nu recunoşti că o parte însemnată de vină este în ograda proprie, iar cei care au răspuns de destinele Unirii până în 2012, indiferent de nume trebuie să conştentizeze că s-a greşit în mod flagrant în câteva cazuri. Şi hai să-i mai adăugăm aici şi pe Al. Man (20 ani, ajuns la Metalurgistul Cugir) sau Potopea (23 ani, Metalul Reşiţa), ca să întregim întregul spectru, fără a-i include în ecuaţia enunţată pe portarii Dinu Moldovan şi Mihai Mincă – cazuri separate. Şi să nu uităm, că în efectivul din 2010, ultimul sezon în elită, s-au numărat blăjeanul D. Tătar, Poverlovici, aiudeanul Dâlbea, sau Bucurică – toţi prezenţi acum în Liga 1, care au în dreptul lor un numitor comun: pierduţi, iarăşi, gratis!

Concluzionând, Alba a lansat fotbalişti pe bandă rulantă, un bun lot de Liga 1, dar acum nu mai are echipă!!!. Aici e marea problemă, de ce s-a întâmplat, cum şi în ce mod a fost posibil să se piardă fotbalul în Cetatea Marii Uniri!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI