Europa

9 Mai este din anul 1985 Ziua Europei. Data marchează punctul de pornire al construcţiei Uniunii Europene prin declaraţia ministrului de externe al Franţei Robert Schumann care propunea Germaniei şi altor state să pună „bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii”. Schumann însuşi nu a ales întâmplător această dată, 9 mai anul 1945 marcând sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial în Europa. Ieri, Ziua Europei a trecut aproape neobservată. Extrem de puţini au fost cei care şi-au mai amintit de ea. Autorităţi publice, unităţi de învăţământ, fundaţii şi asociaţii, muzee, instituţii de cultură, toţi cei care cu puţini ani în urmă se înghesuiau, care mai de care să organizeze evenimente prin care să-şi arate ataşamentul faţă de Uniunea europeană şi faţă de ideie şi principiile care constituie fundamentul ei. Febra „pro Europa” începea chiar cu câteva săptămâni înainte de data de 9 Mai. Dar asta a fost în perioada de preaderare şi în primul an postaderare. În anii care au urmat, poate şi sub imperiul crizei economice, care a dus la tot felul de reduceri, evenimentele dedicate marcării acestei importante date s-au împuţinat, ajungând acum în pragul dispariţiei. Speranţa cu care românii au privit aderarea la Uniunea Europeană s-a dovedit deşartă. Au avut grijă toţi guvernanţii să se întâmple aşa. Dintre fericirile care aveau să se abată asupra noastră (aşa ne spuneau mai marii) odată cu intrarea în UE doar cea privind libera circulaţie a persoanei s-a realizat. Şi asta doar parţial pentru că aderarea la spaţiul Schengen ne-a fost deocamdată refuzată. Dreptul la muncă ne este refuzat de multe state europene, iar peregrinările rromilor dau mai bătăi de cap statelor vestice care ne acuză că nu-i putem educa. Dar ce-ar fi să încerce ei şi după ce obţin rezultate bune să vină să ni le prezinte ca exemple de succes. Cea mai mare insatisfacţie pe care o încercăm în legătură cu Uniunea Europeană vine însă din impotenţa noastră de a beneficia de sumele foarte mari pe care Comisia Europeană ni le-a pus la dispoziţie. Autostrăzi nu avem şi calea ferată este pe ducă în timp ce Ministerul Transporturilor se poate lăuda cu vrafuri până la cer de planuri, studii şi proiecte pentru rute importante sau fanteziste. De altfel acest minister este campionul ratărilor în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene. Vinovaţi sunt toţi miniştrii care s-au perindat pe la cârma lui. Nici celelalte ministere nu stau prea bine. Cauza ne-a indicat-o cu subiect şi predicat comisarul european pentru Agricultură Dacian Cioloş: corupţia funcţionarilor însărcinaţi cu aprobarea proiectelor care, dacă nu lucrezi cu firmele de consultanţă agreate de ei nu te promovează în câştigător. Celor de la Bruxelles le vine greu să înţeleagă cum una dintre şansele cele mai importante de dezvoltare a României este stopată chiar de statul român. Diferenţele de mentalitate între Bucureşti şi Bruxelles sunt ca de la cer la pământ. Ei sunt serioşi şi disciplinaţi, iar noi suntem şmecheri. Nu-i de mirare că în lipsa efectelor pozitive, dar în prezenţa multor constrângeri puse pe drept sau nu în cârca UE românii se transformă din filoeuropeni şi eurosceptici. Între Europa noastră şi Europa lor e-o cale foarte lungă!
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI