După un 2013 impresionant, Nicuşor Stanciu ridică ştacheta: “În 2014 vreau să câştig totul cu Steaua”, spune fostul unirist originar din Craiva

Plecat din Craiva, Nicuşor Stanciu a ajuns noua “perlă” a fotbalului românesc, anul 2013 fiind unul de vis pentru tânărul fotbalist crescut în curtea Unirii Alba Iulia. Protagonistul unui transfer de marcă, de la FC Vaslui la Steaua, contra sumei de 700.000 de euro, ex-uniristul s-a impus pe negândite în garnitura lui Laurenţiu Reghecampf, jucând cu o naturaleţe remarcabilă, de parcă se afla de o viaţă în echipamentul celui mai important club al ţării. Lăudat de toată lumea, Nicuşor şi-a dovedit clasa şi, firesc, a cules superlativele, primind recent premiul acordat de AFAN şi cuvenit “celui mai bun tânăr jucător” din Liga 1. Simpatizează cu Real Madrid, îl admiră pe Ivica Olic, prin 2003 era spectator pe „Cetate” la meciurile Unirii cu Steaua sau Dinamo şi în prezent s-a transformat într-un idol pentru generaţiile împătimite după fotbal, fiind cotat la două milioane de euro. Cu toată această ascensiune fulminantă, Stanciu a rămas cu picioarele pe pământ, amabil, modest şi deschis, rezultând un dialog cu cărţile pe masă, pe care vi-l prezentăm în cele ce urmează.

– Ai avut un 2013 remarcabil în plan fotbalistic, practic puştiul-minune s-a făcut „mare”… Cum ai caracteriza anul anterior, în ceea ce te priveşte?

– Cu siguranţă a fost cel mai bun an de până în prezent în carieră, cu două părţi distincte şi echipe total diferite, FC Vaslui şi Steaua, foarte multe premiere şi momente pe care nu le voi uita niciodată. Am îmbrăcat întâia dată tricoul echipei naţionale (n.r. – în februarie, “amicalul” cu Polonia), a venit transferul de la FC Vaslui la Steaua, în viaţa mea există Andreea, am marcat golul calificării în grupele Champions League, am debutat în întrecerea supremă de pe Continent având nume mari ca adversari, în concluzie 2013 a fost “the best”, a reprezentat un mare pas în faţă în toate privinţele, adăugând aici şi câştigarea Supercupei României.

– Hai să o luăm pe rând, descrie impactul cu viaţa celei mai iubite echipe din România, în contextul în care te-ai născut pe 7 mai, zi în care „roş-albaştrii” au cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1986.

– Trebuie să recunosc că am trăit o senzaţie specială în momentul când am pătruns întâia oară în vestiarul campionilor şi categoric că au fost emoţii deosebite întrucât Steaua reprezintă echipa mea de suflet. Emoţiile au existat încă de la întâiul antrenament, dar totul a decurs bine şi acomodarea s-a dovedit mai rapidă decât credeam. Am jucat în Moldova alături de Antal sau Sânmărtean, dar în „Ghencea” m-a impresionat Cristi Tănase, un fotbalist foarte tehnic, care cu greu pierde mingea.

*Steaua e unică!

– Sincer, te aşteptai să te impui într-un timp atât de scurt la Steaua?

– Nu credeam că lucrurile o să decurgă atât de favorabil, să întregistrez un asemenea progres, nu-mi închipuiam că o să joc atât. Mă bucur că mi s-a conferit încredere, am dovedit ce pot şi mai ales că am marcat mai mult decât în perioada petrecută la Vaslui. La Steaua mă simt excelent, dublându-mi numărul de goluri din Liga 1.

– Răspunde rapid, golul de pe „Giuseppe Meazza” sau cel cu Legia Varşovia?

– Fără discuţie cel înscris în Polonia, întrucât a fost primul în tricoul Stelei. Şi când am punctat contra celebrului club Inter Milano, în Europa League, şi purtam banderola echipei FC Vaslui a fost ceva deosebit, dar acum am trecut la alt „level”… Steaua este un club mare, mediatizat la maximum, iubit enorm şi simţim asta oriunde mergem în Europa sau în ţară.

– Ai de partea ta vârsta, întrucât la numai 20 de ani eşti component de bază al Stelei. Raportat la calităţile tale, cam unde te situezi în planul evoluţiilor?

– Categoric că am crescut, am acumulat multe. Cred că sunt cam la 60 la sută din potenţialul real, este loc şi de mai bine la toate capitolelele şi trebuie să-mi îmbunătăţesc prestaţiile, să continui pe acelaşi drum ascendent.

*Toate trofeele şi gol cu Dinamo!

– Hai să privim înainte şi să analizăm viitorul imediat. Ce-ţi propui pentru 2014?

– În primul rând îmi doresc să fiu sănătos, ferit de probleme medicale, să joc cât mai mult, deşi concurenţa va fi acerbă, şi cât mai bine posibil pentru Steaua şi să marchez cel puţin ca şi în tur. Vreau totul: titlul, cupa, Supercupa şi să depăşesc „borna” de 10 goluri în acest sezon. Aş fi extrem de fericit dacă aş înscrie contra rivalei istorice Dinamo, să-i bucur pe fenomenalii noştri suporteri şi dacă aş debuta în prima reprezentativă în viitoarele preliminarii.

– La un moment dat, ai fost acuzat, împreună cu Gabi Iancu că ignoraţi echipa naţională de tineret. Poţi să explici acest episod controversat?

– N-am avut niciun fel de conflict cu nimeni, pur şi simplu n-am mai fost convocat de la un moment dat. Dacă o să mai fiu solicitat, o să merg, mai ales că atât sub comanda lui Săndoi, dar şi ulterior când antrenor a venit Stelea, din punctul meu de vedere am jucat foarte bine, având şi calitatea de căpitan al „tricolorilor mici”.

*La Unirea s-a greşit când am fost în Liga 1

– Hai să abordăm un subiect trist, dispariţia Unirii Alba Iulia, clubul care te-a crescut. Cum comentezi?

– Mi-a părut foarte rău şi în prima fază nu mi-a venit să cred, cu greu am acceptat realitatea crudă. La Alba Iulia s-au derulat momente în care existau bani şi foarte mulţi jucători de valoare, majoritatea localnici. Când am fost în Liga 1, în 2009-2010 nu s-au pus bazele pe tinerii de aici, s-a greşit atunci… Uite, acum mulţi dintre albaiulieni evoluează pe prima scenă, la echipe de top şi în străinătate. Îmi pare enorm de rău că s-a întâmplat aşa ceva! Nu-mi vine să cred că nu există fotbal pe „Cetate”, măcar în Liga a 2-a şi nu cred că va mai fi curând, întrucât autorităţile se îndreaptă spre alte sporturi, deşi e mare păcat.

– Apropos de perioada petrecută în „alb-negru”, îţi vine să crezi unde ai ajuns, după ce în urmă cu 5 ani, în 2008 ai suferit acea accidentare ce ţi-a pus în pericol cariera?

– Atunci s-a consemnat un moment critic, nu ştiam ce se va întâmpla. La nici 16 ani, am stat aproape 7 luni departe de gazon şi puţină lume din club mai credea în mine, că o să mai pot juca fotbal la un nivel ridicat. M-a ajutat foarte mult preşedintele Nicolae Lupu, m-a sprijinit moral şi îi sunt recunoscător. Ţin legătura şi acum cu dânsul pentru că nu pot uita cât de mult mi-a fost alături.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI