Dorin N. Uritescu, la 80 de ani! De pe Rio Costa (Râul Coastei, Cugir) la eminent specialist în lingvistică, a parcurs un drum științific lung, riguros și tenace

Dorin N. Uritescu, la 80 de ani! De pe Rio Costa (Râul Coastei, Cugir) la eminent specialist în lingvistică, a parcurs un drum științific lung, riguros și tenace

Dacă „Limba noastră-i o comoară/În adâncuri îngropată”, atunci Dorin N. Uritescu este un arheolog desăvârșit. Și-a dedicat întreaga energie profesională deslușirii tainelor ei pentru specialiști, pentru utilizatorii profesioniști ai limbii române și pentru profanii vorbitori de zi cu zi.

Originar din Vinerea, acum localitate componentă a orașului Cugir, Dorin N. Uritescu a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București în 1970 și tot de atunci a început urcușul metodic pe treptele meseriei de dascăl, din  care a reușit cu brio să-și facă brățară de aur. Însă drumul spre litere, literatură semantică, pedagogie nu a fost ușor, nu a urmat un curs lin, cum suntem obișnuiți acum.

A frecventat școala generală în localitatea natală, apoi Școala medie cu practică în producție – Cugir, pe care a absolvit-o în anul 1963, cu Diplomă de Maturitate și Certificat de strungar în fier. A reușit la Facultatea de limbi orientale, secția Limba chineză (locul 3 din 5 locuri scoase la concurs pe țară), dar după două săptămâni a primit din partea Rectoratului o înștiințare că nu poate fi înscris ca admis întrucât are un dosar necorespunzător învățământului comunist – tatăl său fusese declarat dușman al colectivizării agriculturii… Astfel, a urmat un curs de calificare ca brutar, la Prestări servicii Alba-Iulia.

În 23 decembrie 1963 a fost recrutat și repartizat la Brigada 29 Cavalerie Turnu Severin. Paza frontierei i-a oferit experiențe dintre cele mai grozave. Apoi, s-a angajat ca brutar la Prestări Servicii Alba-Iulia, funcționând până la 1 octombrie 1965. În luna august 1965 a dat examen de admitere la Facultatea de limba și literatura română, Universitatea București, fiind declarat admis. La repartiția de la sfârșitul facultății  a renunțat la postul de profesor în orașul Vlăhița, alegând, ostentativ, ca să-și albească dosarul, o localitate pierdută în pădurile de pe Șaua Ruginoasei, județul Iași, unde era singurul absolvent de universitate în școlile din 14 localități.

Definitivatul în învăţământ, 1973; gradul II, media 10, şef de promoţie în 1979; gradul I, media 10, în 1981, cu lucrarea publicată la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Aspecte ortografice controversate, 1986, în care a fundamentat ştiinţific reconsiderarea omofoniilor în ortografia limbii române; a introdus concepte noi, din perspectivă ortografică: pleonasmul ortografic, contradicţia în adaos ortografică, pedantismul, hipercorectitudinea, contaminarea, analogia improprie ş.a. Este primul teoretician al figurilor de stil: arhaismul ortografic, echivocul ortografic: Noutăţi în ortografie, Editura „Procion”, 1995. În 1972 a inventat și realizat industrial aparatul Didacton pentru predarea programată a limbii române, premiat la Expo 72.

Și pentru ca demersul său profesional să fie pe deplin fundamentat, știind că între logică și limbaj există o legătură intrinsecă și biunivocă (adică are o corespondență unică în ambele sensuri), Dorin N. Uritescu a studiat în paralel cu fundamentarea carierei de dascăl, filosofie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, cursuri pe care le finalizează în 1978. Studiile de filosofie, o disciplină în care, pe lângă logică, sunt importante și se studiaze Retorica, Argumentarea și metoda filosofică, Hermeneutica, au fost importante în construcția volumelor în care Dorin N. Uritescu a abordat teme proprii lingvistului, dar care nu sunt simplu, tehniciste, ci apar ancorate în societate, relevă evoluția limbajului odată cu schimbările sociale.

Uneori nici nu ne dăm seama de aceste evoluții, și aici Dorin N. Uritescu are marele merit de a ne atrage atenția. Poate că cel mai sugestiv volum pentru această perspectivă este „Matto Grosso-ul social și politic postrevoluționar”, Editura Ravex Comb, 2015. Ați auzit de antonomază? Știți ce este? Cred că mai cunoscută este definiția oximoronului (care, nu, nu este un vierme, ci o figură de stil care îmbină doi termeni contradictorii)! Ei bine, aflați că antonomaza este o figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu.

O folosim foarte des în vorbirea curentă. Ca să ne-o demonstreze, Dorin N. Uritescu nu ne ține o predică lingvistică plictisitoare, ci scrie un pamflet. Exemplu: „Securilă și Pecerilă se dau la fund, iar Fesenilă devine o figură legendară. Ideea cu furatul revoluției produce o fermă opoziție.

Încep manifestațiile și  marșurile, iar participanții sunt numiți mitingiști. Tropotitori din Piața Universității prin lozincile strigate sau scrise au trezit furia celor de-alde Fesenilă și Pecerilă, care, tumefiați la față de mânie proletară, scuipau și huiduiau fiecare după caracterul său. Și uite așa am ajuns o țară de nostalgici, unii monarhiști, alții peceriști.” Pentru acest volum, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, al cărei membru de onoare este, i-a conferit în 2021 Marele premiul pentru pamflet. „Îmbinând acribia științifică, rigurozitatea, teoria cu abordarea dintr-o perspectivă discursiv-lexicală, lucrarea prof. dr. Dorin N. Uritescu (despre antonomază) este o noutate în lingvistiva românească”, scrie Rodica Lăzărescu în revista „Vatra Veche”.

Doctor în filologie, cu distincţia Magna cum laude, al Universităţii Bucureşti, 2005, Dorin N. Uritescu este autorul unei lungi liste de lucrări de cercetare lingvistică: Noutăţi în ortografie, Editura „Procion”, 1995. Este primul cercetător în domeniu care abordează temele noi: importanţa epistemologică a ortografiei, valoarea ei stilistică: Cuvinte cu dificultate de scriere în limba română, vol. I, II, Editura Geneze, 1992. Analist al inovaţiilor lexicale: De la chioşcari la vesternizare, Mic dicţionar de termeni actuali, Editura Humanitas, 1993. Contribuţii importante în domeniul cultivării limbii române: Greşeli de exprimare, vol. I, Editura Steaua Procion, 1999; Greşeli de exprimare, vol. II, Editura Steaua Procion, 2000. Autor de monografii originale: Pleonasmul în limba română, Editura All, 2006; Contradicţia în adaos, Editura Vox, 2006; Degradarea unităţilor frazeologice în limba română, Editura Vox, 2006; Dicţionar explicativ de pleonasme efectiv, Editura All 2006; Dicţionar de contradicţii în adaos efective, Editura Vox 2006; alte dicționare: Dicţionar explicativ de folosire improprie a termenilor, Editura SHIC, 2008, Dinamica actuală a limbii române, Editura S.A.I.S., 2008; Dicţionar de cuvinte şi sensuri noi, Editura S.A.I.S., 2009; Dicţionar explicativ de forme şi sensuri greşite ale unor expresii şi locuţiuni consacrate, Editura S.A.I.S. 2009; Contradicţii în exprimare, Editura S.AI.S. 2009; Ortografia rațională a limbii române, Editura RAWEXComs 2016. Cărţi de critică şi teoria literaturii: Fascinaţia numelui. Studiu al creaţiei lexico-semantice şi stilistice, Editura S.A.I.S. 2009; Pentru o lectură adevărată şi o percepere corectă a temei, Editura Bibliotheca 2014; Portretul la criticii literari români, Editura RAWEXComs 2015; Structura variată, natura expresivă şi valoarea artistică a pamfletului, Editura RAWEXCOMS, 2015 şi volumul: Noutăţi stilistice, editura Rawex Coms, 2015.

În 2015 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, cu un palmares editorial ce cuprinde volume de poezie și proză. „Pe Rio Costa”, „Cântece de logodnă”, „Rugi și porunci”, apărute toate la Editura Bibliotheca, Târgoviște, sunt volumele de poezie. „Variate ca discurs, baladele schimbă fie ritmul, fie limbajul, fie intensitățile, țes imagini în care fantezia se insinuează realului și distilează întâmplări enormizându-le sau apăsând tare pe câte un detaliu spre a le consacra comicului”. (Bianca Osnaga, în „Porto Franco”).

Volumul „Mato-Grosso-ul social și politic postrevoluționar” amintit mai sus este însoțit la categoria „proză” a creației lui Dorin N. Uritescu de alte două titluri: „Firimituri literare” și „Cronica pictată anticomunistă”, ambele primite foarte bine de critică. „Oricum, cartea («Firimituri literare») asupra căreia ne-am aplecat în aceste rânduri conține câteva întâmplări și tipologii pitorești, reale și nefardate care fac lectura ademenitoare…” (Ionel Necula). „Volumul («Cronica pictată anticomunistă…») merită multiplicat într-atât încât să pătrundă în toate școlile din țară și în toate mediile sociale. Istoria se cuvine cunoscută în adevărata ei fațetă necosmetizată” (Livia Ciupercă).

Ultima sa deslușire către public a rezultatelor muncii de arheolog al limbajului este cartea „Ion Creangă – magician al cuvântului” apărută anul trecut, la Editura Academiei Oamenilor de Știință din România. Cartea a fost lansată anul trecut și la Alba Iulia în cadrul unui eveniment organizat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Alba – Hunedoara și de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Alba. Criticii literari nu au trecut dincolo de fenomen și nu au disecat din perspectivă stilistică și lingvistică scrierile lui Creangă.

O face în premieră Dorin N. Uritescu, după ce a citit, recitit și răscitit creația lui Creangă, găsind de fiecare dată sensuri noi, procedee stilistice rafinate care asigură efectele estetice atât de particulare și apreciate ale creației lui Ion Creangă. Demonstrează și prin această apariție editorială că și-a păstrat apetitul profesional și în acești ani în care seniorii se bucură de liniște și odihnă.

Activitatea sa profesională a  fost răsplătită de numeroase premii și recunoașteri științifice:

*Este membru al Societății de Științe Filologice din România – 1986-2021.

*Este vicepreședinte al Societății Naționale „Lupta pentru Pace”, 1995-2018.

*În anul 2015 a fost primit în Uniunea Scriitorilor din România.

*În anul 2020 a fost numit Membru de Onoare al UZPR și a primit distincția cu medalie „Pamfil Șeicaru” pentru cercetarea limbajului jurnalistic.

*A primit: Diploma „Gheorghe Lazăr” clasa I, pentru rezultate de excepție în modernizarea învățământului românesc – Ministerul Educației și Culturii, 2006;

*Diplomă de excelență – Marele premiu Național pentru Pamflet – autor al volumului ”Mato-Grosso-ul social și politic postrevoluționar” – din partea UZPR, 2021;

*Medalia „Membru de Onoare al UZPR” 2020 – pentru perseverența demersului profesional dedicat limbajului Presei – din partea UZPR, 2020;

*Premiul „Vladimir Streinu pentru stilistică” din partea Societății Scriitorilor Târgovișteni” pentru volumul „Noutăți stilistice”, 2015, Editura RawexComs, București;

*Premiul „Grigore Alexandrescu pentru poezie” – din partea SST, autorul volumului „Pe Rio Costa”, Editura Bibliotheca din Târgoviște, 2014;

*Premiul „Alexandru George pentru critică literară”, din partea SST, pentru volumul „Pentru o lectură adevărată și o percepere corectă a temei”, Editura Bibliotheca Târgoviște, 2014;

*Premiul „Alexandru Vlahuță pentru proză scurtă” – din partea SST, autorul volumului „Firimituri literare”, Editura RavexComs, 2020;

*Premiul de excelență al Primăriei Sectorului 2 ,București pentru contribuția deeosebită la dezvoltarea învățământului românesc, din partea Primăriei Sectorului 2, Municipiul București, 2006;

*„Placheta de Onoare a Primăriei Sectorului 2”, București – din partea Primăriei Sectorului 2 București – pentru prețuire și recunoștință pentru dăruirea și energia depuse la dezvoltarea și îmbunătățirea învățământului românesc, 2011;

*Este membru al Sucursalei Iași a Uniunii Scriitorilor din România.

O carieră prodigioasă, o personalitate vivace, un OM căruia îi urăm „La mulți ani!”, acum, la aniversarea de 80 de ani.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI