Dialogul surzilor

Afirmaţia co-preşedintelui Uniunii Social Liberale, Victor Ponta potrivit căreia parlamentarii uniunii vor participa la dezbaterile pe marginea proiectului noii Legi Electorale ar putea fi intrepretată ca o deschidere spre dialog. Cei care nutresc convingerea sinceră, uşor naivă, că dialogul dintre forţele politice poate reprezenta o cale de ieşire a României din marasmul economic şi social în care ne-am afundat încet şi sigur în perioada post-decembristă se vor bucura. Teoretic ei au dreptate. În alte ţări teoria asta chiar funcţionează în realitate cu rezultatele pe care le invidiem ori de câte ori trecem graniţele României. Noi românii suntem însă deosebiţi, nouă nu ni se aplică principiile, regulile care conduc alte societăţi. Vă dau un exemplu foarte proaspăt: Tribunalul Bucureşti i-a achitat ieri pe „greii” din fotbal în condiţiile în care DNA ceruse pedepse care se învârteau în jurul a 20 de ani de închisoare. Între solicitarea DNA şi decizia judecătorilor diferenţa este foarte mare. Putem înţelege fie că procurorii au exagerat când au construit dosarul, fie că judecătorii s-au lăsat impresionaţi de „pedigree”-ul ex-inculpaţilor. Dar indiferent spre ce variantă înclinăm rămâne nedumerirea. Una care în alte societăţi ar fi nu doar dezbătută, ci şi explicată exact, pentru a demonta orice suspiciune de „malpraxis”, ori a unora, ori a altora. Ar fi, nu-i aşa, un dialog interinstituţional şi între instituţii şi comunitate care ar putea clarifica situaţia, ar scuti mulţi nervi şi ar contribui la canalizarea energiei sociale spre obiective pozitive.
Poate dacă am dialoga, dacă ne-am asculta unii pe alţii, nu am asista acum la isterii precum cea provocată de licenţa de exploatare a cuprului sau cea de explorare şi exploatare a gazelor de şist. Despre cupru se spune că guvernul ar fi vândut rezervele ţării, deşi este vorba despre o licenţă de exploatare până în 2019. Ori e greu de crezut că până atunci, în şapte ani, „exploatatorul” va putea scoate tot zăcământul. În cazul gazelor de şist, asociaţii de genul celor care apără aurul de la Roşia Montană au scos oamenii în stradă înainte ca vreun specialist în geologie sau extracţie să fie întrebat ceva.
Opoziţia, evident, s-a repezit să îmbrăţişeze cauza populară declarându-se ferm, răspicat, sincer îngrijorată de soarta ţării într-o vreme în care goana după resurse la nivel mondial prinde tot mai multă viteză. Nici ei nu sunt interesaţi nici de explicaţiile guvernului, nici de părerile specialiştilor. Nu pentru că nu înţeleg necesitatea dialogului pentru rezolvarea firească a unei probleme, ci pentru că acum, în perioadă preelectorală dialogul nu le convine. Ceea ce se întâmplă „la Centru” legat de probleme care privesc întreaga ţară a fost transferat şi în provincie unde acest dialog al surzilor a fost exersat îndelung, rafinat, adus la rang de operă de artă. Pentru că este o artă să lansezi un tir susţinut de acuzaţii, fără să asculţi ce au de spus cei acuzaţi. Ba este chiar un talent prost orientat! În plus necesită un tegument gros, rezistent. Sau pur şi simplu este nepăsare şi urmărirea interesului personal ascuns sub masca apărării şi promovării interesului comunităţii. De multe ori temele de atac se repetă obsesiv până la sastisirea electoratului care, şi aşa, nu se prea înghesuie la urne. Şi încă nici n-a început campania electorală! Semnele de acum nu sunt prea bune nici pentru ceea ce va urma în perioada post-electorală.

Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI