Despre bloggeri, cu Alexandra Oancea. O tânără din Alba Iulia apreciată pentru articolele din spaţiul virtual

Trăim într-o perioadă în care mediul online a ajuns cea mai bună cale de a-ţi spune ideile, de a te face cunoscut şi de a-ţi exprima opiniile, în legătură cu faptele din viaţa de zi cu zi. Dacă în jurnalul personal scriem evenimentele intime, blog-ul este ca şi o portavoce, o cale democratică şi civilizată în care putem protesta, susţine sau reclama. Alexandra Oancea face parte din comunitatea bloggerilor albaiulieni, iar pentru a afla rolul acestei ferestre virtuale, am mers direct la sursă.  

„M-am născut într-o perioadă diferită de cea a părinților ori bunicilor mei, într-o perioadă în care există Revoluţiile Twitter (n.a:  val de revoluţii din Ucraina (2013), Moldova (2009), Iran (2009-2010) prin care protestatarii erau coordonaţi prin platforma socială Twitter, un spaţiu unde se postează mesaje pe internet), în care există o simbioză globală şi o împărtăşire explicită a vieţii personale, prin Facebook, şi în care ştirile apar întâia dată pe internet. E un timp în care totul se petrece aici, cu maximă promptitudine, cu o luxuriantă diversificare. Din fericire, trăiesc şi într-un secol în care am bucuria de a avea dreptul la liberă exprimare.

Unde te poţi exprima cel mai liber pe internet? Pe un blog. Acesta este un spaţiu în care poţi scrie orice. E important însă, ca acel „orice” să însemne ceva: pentru Malala Yousafzai (17 ani), din Pakistan, a însemnat locul în care poate condamna problemele actualei societăţi islamice şi problemele de discriminare a femeilor, în special în educaţie. A fost victimă a atrocităţilor rebelilor talibani, pentru îndrăzneala ei de a reda explicit o problemă, însă din fericire a supravieţuit atacului armat, iar anul trecut a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace. Pentru altcineva, blogul poate reprezenta un spaţiu în care îşi expune creaţiile artistice, poeziile, eseurile. Istorie, opinii, militantism, cultură… blogurile sunt ceva extraordinar, ce însă nu ar putea înlocui bogăţia cărţilor, însă ce aduc mai aproape oamenii, unii de alţii.

Eu mi-am deschis blogul acum 5-6 ani. Aveam 13 ani, şi era ceva inedit nu doar pentru mine, dar şi pentru blogosfera românească, prin frăgezimea vârstei mele. Mie îmi place să scriu, pentru mine acesta este remediul cel mai eficient pentru rănile sufletești şi stres. Este un jurnal criptic, ermetic, pe care vreau să îl recitesc „când voi fi mare”, ca să păstrez vie amintirea adolescenţei mele. Este, totodată, şi un loc unde îmi exprim opiniile legate de ce mă înconjoară: laud frumuseţea vieţii, a naturii, însă condamn acerb frivolitatea societăţii actuale, şubrezimea sistemului de învăţământ şi lucrurile pe care le consider greşite. De ce fac toate acestea? În primul rând pentru mine, pentru plăcerea pe care o simt scriind, pentru faptul că aşa aş putea găsi adevărul. În al doilea rând, pentru ecoul pe care l-aş putea provoca, pentru oamenii care vor veni şi vor spune că da, şi ei cred tot aşa, sau, din contră, mă vor critica, îmi vor arăta ce greşesc, şi voi putea evolua. Mi s-a întâmplat să descopăr că o mulțime de oameni simt ce am simțit eu o dată, sau împărtășesc aceleași opinii ca mine. Există în România bloggeri formatori de opinii, pe care e bine să îi citeşti, doar şi aşa, pentru a-ţi deschide orizontul cunoaşterii tot mai larg. Citesc, printre alți bloggeri, și pe niște fete din liceul meu cu un uriaș talent literar, și e minunat să descoperi așa ceva.

Scriu pe blog şi pentru că eu cred că e bine să nu rămâi indiferent la lumea din jur. Confucius spunea că „ignoranţa este noaptea minţii, dar fără lună şi fără stele”, iar pe scurt: ignoranţa naşte monştrii. Totodată, vreau să nu cad în păcatul denumit hazliu de către Petre Ţuţea: „aflarea în treabă ca metodă de lucru la români”, adică să am şi eu opinii (nefondate) doar ca să mă aflu cu ceva în treabă. E vorba despre echilibru”.

(Alle Oancea, 19 ani, http://www.alleoancea.wordpress.com)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI