De la Viktor la Victor

Premierul Ungariei, domnul Victor Orban, dixit: „Putem deveni liberi într-un singur mod: dacă ne eliberăm de creditarea în monedă străină. Cred că aceasta este o problemă fundamentală de suveranitate. Guvernul nostru are o ţintă, am vrea să vedem că 50 la sută sau mai mult din  sistemul bancar este în mâini ungare”.
Această ameninţare voalată cu naţionalizarea sectorului bancar vine după ce Viktor Orban a mai avut un război cu băncile, pe care le-a taxat cu un impozit între 0,15 la sută şi 0,53 la sută pentru a sprijini economia. Oricum, sunt de apreciat curajul şi patriotismul premierului Ungariei care, iată, dă semnul unei noi revoluţii de eliberare, de data aceasta financiară, după ce în 1956, tot Ungaria a trecut printr-o revoluţie de eliberare a ţării de sub tutelă străină, atunci sovietică. Astăzi, în Ungaria, ponderea activelor străine în totalul sistemului bancar este de 80 la sută, în timp ce în România este de 81 la sută, adică chiar mai rău decât în Ungaria. Astăzi, băncile cu capital românesc se pot număra pe degetele unei singure mâini (CEC Bank, Transilvania, Carpatica, Exim-Bank). Practic, băncile străine sunt cele mai mari şi mai tari bănci din România, deţin un fel de monopol asupra afacerilor bancare şi mai ales asupra creditării economiei, ori mai bine spus asupra necreditării ei, căci în vremuri de criză, băncile mamă încearcă să-şi rezolve problemele prin reducerea creditării, fapt ce-l putem consemna şi în prezent, când creditarea în valută, în euro, este practic nulă. Ori, economia fără credite moartă este, după cum se observă. Mă refer la economia naţională, căci firmele străine beneficiază totuşi de credite avantajoase de la băncile mamă, din ţara lor de origine. Finanţarea afacerilor firmelor româneşti este apoi afectată, nu numai de lipsa împrumuturilor şi a  dobânzilor de 3-4 ori mai mari faţă de ţările unde băncile îşi au sediile, ci şi de politica cursului de schimb, care le mai împovărează o dată.
Ce putem face pentru a ne elibera de aceste constrângeri financiare, şi mai ales de lipsa creditelor? Cred că ar trebui şi noi, românii, să urmăm exemplul ungurilor şi premierului Viktor Orban, şi să avem mai multă grijă faţă de capitalul românesc. Personal, sunt de părere că s-ar impune ca CEC-ul să fie puternic capitalizat, ori să fie înfiinţate pe tot cuprinsul patriei un fel de cooperative de economii, care să acorde credite întreprinzătorilor, astfel ca reţeaua companiilor mici, motorul dezvoltării economice, să beneficieze de credite ieftine, mai ieftine decât cele în euro. Un cuvânt greu de spus în această privinţă ar trebui să-l aibă şi guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, care ar trebui să nu mai facă pe crainicul şi analistul financiar, ci să iniţieze măsuri concrete, axate pe creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă, fără a periclita stabilitatea băncii şi mai ales a preţurilor, chiar dacă inflaţia a cam luat-o razna. Din acest punct de vedere, poate că şi premierul Victor Ponta ar fi bine să se gândească la un nou guvernator al Băncii Naţionale a României, după modelul lui Viktor Orban, care şi-a pus omul de încredere în fruntea băncii centrale, astfel ca Guvernul Ponta, cu 70 la sută în parlament, să preia şi controlul la BNR, care, de 20 de ani, a încăput pe mâinile unui bancher ce a cam uitat de problemele economiei reale. O economie fără creditare nu poate exista, decum să mai fie relansată. Ori, atâta timp cât banii, adică talanţii stau în tezaurul BNR, nu există nicio speranţă de mai bine pentru economia ţării. Cred că planul lui Viktor Orban pentru a ajuta micile afaceri şi a duce sistemul bancar în mâinile maghiarilor merită studiat şi aplicat şi la Bucureşti.
Gheorghe CIUL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI