De la Truman la Băsescu

Ce tristă mi se pare ţara noastră şi parcă din ce în ce mai lipsită de „humorul” pe care i-l atribuia Bacovia. În climatul acesta de stres şi îngrijorare faţă de ceea ce ne rezervă prezentul şi ne va aduce viitorul, hăhăielile prezidenţiale sunt disonante, cinice, sfidătoare. Obsedat de conservarea cu orice preţ a puterii pe care o exercită discreţionar, dl Traian Băsescu pare atât de hotărât să arunce ţara în haos, încât nu precupeţeşte niciun efort. Constituţia şi harta trebuie schimbate de urgenţă pentru ca dl preşedinte să-şi manifeste vizionarismul în materie de reformare şi modernizare a statului. Poporul, respectiv dascălii care scot „tâmpiţi” pe  bandă rulantă, medicii care ar face bine să plece din ţară dacă nu le convin salariile, magistraţii corupţi, ceilalţi bugetari prea numeroşi şi şpăgari, ziariştii mercenari, pensionarii inutili, ş.a.m.d. nu se ridică la înălţimea aşteptărilor şi exigenţelor dlui preşedinte. De fapt, cu excepţia unei anumite părţi a PDL-ului, nimeni nu se ridică. Şi în consecinţă nimeni nu merită să fie respectat. Nici chiar Regele Mihai, despre care n-a ezitat să spună că „a fost slugă la ruşi” şi trădător de ţară. Doamne, ce ruşine mi-a fost când am auzit insultele astea abjecte. Mi-a venit să intru în pământ. Deşi preşedintele Traian Băsescu m-a dezamăgit de multe ori, când mi s-a părut că are dreptate nu am pregetat să subliniez acest lucru, dar derapajele domniei sale din ultima vreme, culminând cu atacul brutal la adresa Regelui Mihai îl descalifică, discreditând însăşi instituţia prezidenţială. Vocaţia dezbinării pe care şi-o exhibă cu voluptate a devenit, mi se pare, un pericol subestimat. După ce a învrăjbit clasele sociale în stil securisto-comunist, după ce a instigat pur şi simplu la ură intra şi interetnică, dl preşedinte s-a apucat să rescrie şi istoria după modelul Ceauşescu, despre care a declarat relativ recent că a fost un preşedinte bun. Asta după ce s-a împăunat cu Raportul de condamnare a comunismului pe care l-a citit în plenul comun al celor două Camere ale Parlamentului pe 18 decembrie 2006, în vreme ce Vadim Tudor striga din rărunchi: „Ce caută Mihai de Hohenzollern aici? L-a omorât pe Mareşalul Antonescu! Ne-a vândut soldaţilor ruşi”. În şedinţa cu pricina, în discursul său Traian Băsescu a spus fără echivoc că între „principalele acţiuni criminale” ale regimului comunist s-a numărat „distrugerea partidelor politice şi a continuităţii constituţionale a statului român, prin abdicarea FORŢATĂ a Regelui Mihai”. Prin asemenea declaraţii nesincere, după cum se poate vedea, dar foarte bine exploatate electoral, dl Traian Băsescu şi-a atras susţinerea unor „boieri ai minţii” precum Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu. Tare aş vrea să ştiu ce cred domniile lor acum despre omul care a făcut declaraţiile din 22 iunie 2011 la B1 TV, scandalizându-i nu doar pe monarhişti ci pe toţi compatrioţii care cred că politeţea, decenţa, bunul simţ sunt atribute obligatorii nu doar ale oricărui şef de stat ci ale oricărei persoane aparţinând lumii civilizate.
În încheiere voi reproduce, pe post de concluzie, un text din 1946 semnat de Harry Truman, preşedintele de atunci al Statelor Unite ale Americii, postat ieri de Principele Radu pe blogul său.
„Majestatea Sa Regele Mihai I al României a dat dovadă de un comportament excepţional de merituos în exercitarea unui serviciu remarcabil pentru cauza Naţiunilor Aliate în lupta lor împotriva Germaniei hitleriste. În iulie şi august 1944, Naţiunea sa, sub dominaţia unui regim dictatorial peste care Regele nu avea control, aliindu-se cu agresorii germani, el, Regele Mihai I, a reuşit să dea ţel, direcţie şi inspiraţie forţelor interne, necoordonate până atunci, care se opuneau conducerii dictatorului. În culminarea eforturilor sale, pe 23 august 1944, deşi capitala lui era încă dominată de trupele germane, el personal, din propria lui iniţiativă, şi în completă nepăsare pentru siguranţa lui personală, a dat semnalul pentru o lovitură de stat ordonând gardelor palatului său să aresteze pe dictator şi principalii lui miniştri. Imediat apoi, într-o inspirată proclamaţie către ţară adresată la radio, el a declarat ţării decizia lui de a scoate România de sub jugul nazist şi a chemat Armata să se întoarcă împotriva trupelor germane, şi să ucidă, să captureze prizonieri sau să-i alunge din ţară. Puşi în faţa acestui frontal şi puternic act din partea suveranului lor, răspunsul poporului român şi al armatei române a fost imediat şi din toată inima, cu rezultatul că, în doar câteva zile, teritoriul României a fost eliberat în cea mai mare parte de sub controlul nazist, şi linia principală a rezistenţei germane pe frontul de Sud-Est a fost alungată mai mult de cinci sute de kilometri spre Nord-Vest. Prin judecata lui superioară, prin ascuţimea acţiunii sale şi prin înaltul caracter al cârmuirii sale personale, Regele Mihai I a adus o contribuţie extraordinară la cauza libertăţii şi democraţiei”.
Maria Lucian MUNTEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI