De la Moscova la Bruxelles

    În urmă cu câţiva ani mă aflam în Elveţia, în redacţia unui ziar local din Cantonul Saint Gallen, unde am fost invitat să asist la alegerile locale şi să „învăţ democraţia”. Alegerile au fost însoţite, potrivit tradiţiei, de un referendum, cu vreo 6 întrebări, dintre care una suna cam aşa: „Sunteţi de acord cu intrarea Elveţiei în Uniunea Europeană? DA sau NU”. Elveţienii din cele 40 de cantoane au răspuns cu NU. Într-un singur canton, răspunsul a fost DA. Ei bine, a doua zi, toată presa din Elveţia a tăbărât pe respectivul canton, mustrându-l că vrea să meargă într-o direcţie greşită! Asta da democraţie, mi-am spus în sinea mea. Ca să mă edific, l-am întrebat pe redactorul-şef al respectivei publicaţii de ce nu vor elveţienii să se integreze în UE, căci la noi, în România, există o adevărată isterie pentru a intra în Uniunea Europeană. Răspunsul m-a lăsat fără grai: ,,Cred că aţi făcut degeaba revoluţia. Nu v-aţi săturat să vă conducă ţara Moscova, acum doriţi să vă conducă cei de la Bruxelles. Nu puteţi fi şi voi liberi, stăpâni pe voi şi ţară şi nu slugi pe la curţile UE?”.
Cred că domnul Iakob Reich, şeful ziarului, avea dreptate, şi acest lucru mi se întăreşte şi adevereşte în aproape fiecare zi. Moscova ne-a băgat comunismul în ţară, ne-a socializat agricultura şi ne-a jefuit en-gros, ce să mai vorbesc de tezaurul nostru de aur ori de raptul Basarabiei. Cu chiu cu vai am scăpat de dracul roşu şi am dat, din păcate, de altul, negru şi rapace pentru că iată, după intrarea în Uniunea Europeană, constatăm că România mai mult contribuie la bugetul UE, cam cu câte 1 miliard şi ceva de euro pe an, sumă mereu în creştere, în timp ce absorbţia fondurilor europene se face cu pipeta, astfel că pentru fiecare euro trimis la Bruxelles primim câţiva cenţi, aşa, de o îngheţată, şi aceea tot din UE! Ba mai mult, pentru că putem circula în Europa, am ajuns şi un fel de salahori ai UE, căci cei aproape 3 milioane de români care muncesc peste hotare dau şi ei obolul lor la bugetul UE, chiar numai prin simplul fapt că sunt plătiţi pe un sfert decât „fraţii” lor europeni!
Dar cel mai grav lucru mi se pare faptul că, mai nou, conducătorii ţării noastre sunt chemaţi la raport, la Bruxelles, ca odinioară la Moscova, să dea cu subsemnatul vizavi de acţiunile politice interne gen schimbarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, schimbare produsă, atenţie, prin vot, ca în orice stat democratic. Tot prin vot popular va fi suspendat sau nu şi preşedintele Traian Băsescu. Problema este că suspendarea domnului preşedinte nu poate avea loc, după opinia mea, la masa verde, prin neprezentarea la vot a peste 9 milioane de români, ci prin opţiunea celor care participă, în arenă, la urnele de vot, la bătălia democratică pentru un preşedinte de ţară. Adică dacă domnul preşedinte a fost ales cu 5 milioane de voturi, de ce nu ar trebui să fie revocat cu cel puţin tot atâtea şi nu cu un număr dublu, pentru că aşa au hotărât, când au fost la putere, oamenii lui Băsescu. Atunci nu s-au încălcat regulile statului democratic şi nu ne-a chemat nimeni la raport. Dar nu acest lucru este până la urmă deranjant. Ceea ce mă întristează şi dezgustă este faptul că iar ni se dau ordine de la curţile marilor puteri, odinioară de la Istanbul şi Viena, apoi de la Moscova, iar acum de la Bruxelles. Primim indicaţii, liste cu probleme, sfaturi şi mai ales suntem blamaţi deoarece conducătorii şi parlamentarii noştri apelează la instrumentul fundamental al democraţiei, votul, care este suveran. Dacă nu ar fi apelat la arma votului, mai înţelegeam chemarea la raportul Bruxelles-ului. Dar aşa, îi dau dreptate domnului Iakob Reich, şi drumului ales de Elveţia. Să sperăm că noul preşedinte interimar va avea în vedere un asemenea drum! Primii paşi au şi fost făcuţi. Să fie într-un ceas bun!

Gheorghe CIUL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI