De circa 12 ani, în România s-au fabricat milioane de cărţi de alegător, absolut inutile

Cărţile de alegător continuă să fie nişte documente fără un folos real. Acestea sunt eliberate în continuare, odată cu cărţile de identitate, deşi nu pot fi utilizate tocmai pentru scopul pentru care au fost tipărite, adică acela de a vota. Tipărirea şi distribuirea cărţilor de alegător a început în 1999 şi chiar dacă au trecut aproape 12 ani de la eliberarea lor continuă, nu a fost găsită încă o utilitate clară pentru acestea. Majoritatea cetăţenilor români cu drept de vot – vreo 18 milioane – ar trebui să aibă acum alături de cartea de identitate şi o carte de alegător.
Cartea de alegător este, cel puţin teoretic, documentul în baza căruia se poate exercita dreptul de vot încă din 1992, iar de la această decizie au trebuit să treacă şapte ani ca documentele să înceapă să fie eliberate şi se pare că mai trebuie să treacă ceva ani pentru ca acestea să poată fi folosite. Sau anulate, după caz. Cu toate că în decursul timpului au fost făcute propuneri de modificare a legislaţiei toate guvernele perindate pe la conducerea ţării au rămas impasibile de fiecare dată.
lLa prezidenţialele din 2000, primul hei-rup al „cooperativei” a costat bugetul de stat 33 de miliarde de lei
Conform Hotărârii 697 din 17 august 2000, art. 15., alin.1, a „Pentru efectuarea cheltuielilor privind editarea, actualizarea şi distribuirea cărţilor de alegător, aferente alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din anul 2000, se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului de Interne cu suma de 33 miliarde lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului”. Toate cărţile de alegător (cu cheltuielile aferente) tipărite până la acea dată, au fost anulate, conform articolului 16 din aceeaşi Hotărâre de Guvern iar cele aflate în păstrarea primăriilor urmau să se predea pentru topire agenţilor economici specializaţi. La finele anului 2000, 80% din cetăţenii români posesori ai cărţii de identitate aveau şi carte de alegător, declara atunci fostul minstru de Interne, Dudu Ionescu.
lCartea de alegător, o măsură anti-fraudă electorală
Costurile tipăririi erau la jumătate faţă de un buletin, cartea de alegator fiind plastifiată doar pe o parte, astfel încât pe cea neplastifiată să poată fi aplicată ştampila „votat”. Şi în Legea 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României (publicată în Monitorul Oficial nr. 887 din 29 septembrie 2004) s-au făcut menţiuni exprese privind folosirea cărţii de alegător. Dar în preajma alegerilor generale s-a lansat din nou directiva de a fi folosită exclusiv cartea de identitate.
Politicienii au refuzat astfel, de peste 10 ani, să folosească cea mai eficientă metodă de eliminare a fraudelor electorale: cartea de alegător. Acest document n-a devenit nici la alegerile din 2008 singurul act pe baza căruia să se poate vota. Folosirea exclusivă a cărţii de alegător la orice scrutin electoral ar elimina posibilitatea votului multiplu. Autocolantul lipit pe cartea identitate este uşor de îndepărtat, fapt sesizat în repetate rânduri atât de organizaţiile societăţii civile, cât şi de unii politicieni. În cazul în care s-ar utiliza cartea de legător, pe aceasta s-ar aplica direct ştampila „votat”. Astfel, turismul electoral nu ar mai fi posibil. De asemenea, cartea de alegător ar face controlabil şi votul la urna mobilă. În ultimii ani, au existat nenumărate probleme cu listele suplimentare. Sub pretextul că nu se regăsesc pe listele obişnuite, numeroşi cetăţeni au votat pe listele suplimentare. În multe cazuri s-a suspectat că listele suplimentare au conţinut nereguli. În acelaşi mod ar putea fi reactualizat numărul cetăţenilor cu drept de vot, subiect pe care au existat divergenţe
lNici un cuvinţel despre cartea de alegător în Proiectul Legii Electorale, pentru localele şi parlamentarele din 2012
Nici în proiectul Legii Electorale elaborat de Autoritatea Electorală Permanentă nu se face nici de această dată vreo referire la cartea de alegător. Potrivit acestui proiect de lege, la art. 18, documentele în baza cărora se votează sunt, în ţară: cartea de identitate, cartea de identitate electronică, cartea de identitate provizorie, buletinul de identitate sau paşaportul simplu cu menţiunea privind stabilirea domiciliului în străinătate, după caz. În statele membre ale Uniunii Europene, alegătorii români votează în baza cărţii de identitate, a cărţii de identitate electronice, a paşaportului simplu, a paşaportului simplu electronic, paşaportului simplu cu menţiunea privind stabilirea domiciliului în străinătate, a paşaportului diplomatic, a paşaportului diplomatic electronic, a paşaportului de serviciu sau a paşaportului de serviciu electronic, după caz.
Aşa că rămâne cum am stabilit: la „cooperativa munca în zadar” se munceşte, se cheltuiesc consumabile şi se emit în continuare, absolut inutil, cărţi de alegător. Pentru mulţi ani (foarte mulţi!) de acum înainte, până când tot românul va avea o carte de identitate electronică, cu cip.
Nicoleta IDITA-TOMUŢA

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI