De ce incendiul de la Cugir arată ca un sabotaj rusesc? – ipoteza unui jurnalist

De ce incendiul de la Cugir arată ca un sabotaj rusesc? – ipoteză

Incendiul de la Uzina Mecanică din Cugir este încă un eveniment care vine cu toate indiciile unui act de sabotaj. Până în acest moment nu există nicio atribuire, însă sper că nu ne-am tâmpit să credem că a fost un accident, este de părere jurnalistul Radu Hossu.

Citește și: Ministrul Economiei, Radu Miruță, concluzii după discuțiile de la UM Cugir: „Este îngrijorător că într-o fabrică de armament există asemenea evenimente. Cauza e în analiză”

„Incendiul a distrus produse care urmau să fie livrate, după cum spune Ministrul Economiei Radu Miruță. Nu spune unde urmau să fie livrate, însă noi știm că de la Cugir s-a livrat muniție în Ucraina. Putem presupune că nu era pentru Ucraina. Paguba este de aproximativ 5 milioane de euro în muniție și infrastructură distrusă și doar datorită intervenției rapide și excepționale a ISU Alba, Mureș și Brașov a fost evitată o catastrofă de proporții.

În opinia mea, acesta este un act criminal premeditat și operaționalizat. În cazul actelor de sabotaj, cum îl consider pe acesta, atribuirea finală se face foarte greu. De la începutul războiului din Ucraina, în Europa au fost înregistrate peste 100 de acte de sabotaj care au avut ca țintă obiective ale infrastructurii de apărare sau infrastructurii critice. 66 astfel de acte de sabotaj au fost atribuite cel puțin parțial de către autoritățile statelor europene rusiei. Atribuirea acestor acte este îngreunată de modul de operare al rusiei din ultimii ani.

Parte a războiului hibrid, rusia folosește pentru sabotaj/intimidare/atacuri asimetrice pe teritoriul Europei, indivizi sau grupări criminale/extremiste locale și foarte rar folosește asset-uri proprii GRU, SVR sau FSB. Prin urmare, probabil că și în România vom afla că un băiat a pus focul, băiat care a fost recrutat pe Telegram, plătit prin criptomonede sau ceva asemănător. Cel mai probabil Poliția Română – care a deschis un dosar penal pentru distrugere din culpă – va găsi la finalul investigației că vorbim despre un autor cu probleme financiare sau de sănătate mintală, probleme cu vicii ca drogurile, jocurile de noroc. Tiparul descris de mine aici este cel mai întâlnit între autorii sabotajelor din Europa – ținte vulnerabile, recrutate online, plătite anonim. Cunoaștem deja toate aceste informații din cazurile precedente.

În cazul în care ne imaginăm că așa se întâmplă prin Europa, să mai ia foc câte o fabrică de armament, mai sunt tăiate niște linii de cale ferată, mai sunt incendiate hub-uri logistice, să aflați că până la începutul invaziei din 2022, aproape niciun fel de astfel de incident nu s-a înregistrat în Europa pe o perioadă îndelungată, iar ulterior, actele de sabotaj au fost într-o creștere aproape verticală ca număr:

– 6 în 2022

– 13 în 2023

– 44 în 2024

Acestea sunt doar cele pe care Prevail Partners (companie de securitate și colectare informații din UK) le-a identificat și a găsit o atribuire directă sau indirectă, completă sau parțială către rusia. Însă în 2025 avem deja mai multe cazuri asemănătoare cu cel de la Cugir, cum ar fi – cel mai cunoscut caz – o uzină de producție de armament Rheinmetall din Spania, provocat de o explozie.

Am convingerea că România a fost azi noapte ținta sabotajului rusesc, luând în considerare toate aceste informații pe care le avem deja despre modul de operare, tehnici, tactici, proceduri și obiective ale rusiei, unele fiind exprimare chiar public de către înalții criminali de război ai rusiei în decursul acestor ani.

Acest sabotaj are mai multe obiective, pe două planuri diferite. Primul plan este cel fizic, unde obiectivele sunt destul de simplu de presupus: blocarea cel puțin temporar a funcționării fabricii, care va duce la scăderea muniției disponibile pentru soldații ucraineni, generarea de pierderi materiale atât prin actul de sabotaj în sine, cât și (maximal) pierderea contractelor pe care le are compania din subordinea Romarm.

Al doilea plan, care este poate mai important decât primul, este cel psihologic. Aici nu doar că putem intui, dar știm că rușii au câteva obiective clare: instrumentalizarea fricii, demonstrarea anvergurii prin afectarea complexul militar-industrial european (deci o modificare de percepție cu privire la postura rusiei), iar la final, scăderea încrederii în instituțiile care ar trebui să ne protejeze, creșterea fricii cu privire la capacitățile rusiei și la nivel instituțional, canalizarea eforturilor de combatere a rusiei (pe plan comunicațional și fizic) înspre zone intenționate de ruși.

Începând cu 2022 am spus în mod repetat că România este supusă războiului hibrid, folosindu-se măsuri active împotriva societății și instituțiilor noastre. Am fost luat în derâdere sau criticat ca fiind alarmist. Mă bucură să văd că oameni ca Armand Gosu, Cosmin Popa, ambii istorici, profesori universitari și experți în spațiul ex-sovietic, Remus Ioan Stefureac, sociolog, directorul INSCOP, PhD în Măsuri Active, Victor Ilie – jurnalist de investigații care a demonstrat in mai multe anchete pentru Snoop și RISE Project implicarea rușilor în destabilizarea României și legăturile directe dintre Călin Georgescu și GRU, că vorbesc răspicat, cu o expertiză și experiență de necontestat de exact același lucru: rusia poartă un război împotriva României. Este important că înțelegem și accepta realitatea, pentru a putea acționa coerent și eficient.
Incendiul de la UM Cugir face parte din acest război hibrid, are implicații în plan material și implicații în plan cognitiv.

Asta pentru că avem de-a face cu un război cald în Ucraina, care se ramifică kinetic și în România (dronele „accidental” căzute în an electoral în Dobrogea, sabotaje cum este incendiul de la Cugir) și un război care este pentru mințile noastre.

Întrebarea mea este dacă ne permitem să lăsăm rusia să ne cucerească minte cu minte, folosind vulnerabilitățile noastre, fricile și frustrările noastre legitime cu privire la politica internă sau „ne înrolăm” și pe acest plan, începem să ne protejăm, construind linii de apărare și ulterior chiar de contra-atac?

Întrebarea este atât pentru instituții, cât și pentru fiecare dintre noi. Căci fiecare dintre noi este o țintă, dar și un potențial soldat în războiul informațional împotriva asalturilor rusești. Abia asta i-ar deranja pe ruși”, spune Radu Hossu.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI