„Dangabor” – o brăţară din fier specifică tribului Bongo, provenită din colecția Franz Binder – Exponatul lunii iulie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş

„Dangabor” – o brăţară din fier specifică tribului Bongo, provenită din colecția Franz Binder – Exponatul lunii iulie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş

Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş prezintă, în luna iulie 2026, un nou exponat deosebit din patrimoniul său: o brăţară din fier, cunoscută sub denumirea de „dangabor”, specifică tribului Bongo din Africa Centrală. Piesa provine din colecția exploratorului și comerciantului sebeșean Franz Binder (1820–1875), una dintre cele mai valoroase colecții etnografice africane constituite în secolul al XIX-lea.

Brățara este realizată prin forjarea unei bare de fier cu secțiune rotundă, modelată sub forma unei bucle cu diametrul de 6,5 cm. La extremități, bara capătă o secțiune dreptunghiulară și se subțiază progresiv, capetele rămânând deschise, la o distanță de aproximativ 2,5 cm unul de celălalt. Acestea sunt răsucite de șase ori peste ele însele, formând două terminații asemănătoare unor antene, încheiate cu cârlige.

Importanța acestei podoabe este descrisă de antropologul german Georg August Schweinfurth în lucrarea „The Heart of Africa”, rezultat al călătoriilor sale întreprinse între anii 1868 și 1871 în regiunile până atunci puțin cunoscute ale Africii Centrale. Potrivit acestuia, „dangabor” reprezenta podoaba de care bărbații tribului Bongo erau cei mai mândri, termenul însemnând literalmente „inele unul deasupra altuia”.

Acest tip de ornament era întâlnit și la triburile Dinka și Dyoor, însă varianta purtată de Bongo era considerabil mai elaborată. Brățările erau suprapuse astfel încât să acopere brațul până aproape de cot, fiecare piesă fiind prevăzută cu o proeminență dimensionată pentru a se armoniza cu celelalte. Diametrul acestora creștea treptat de la încheietura mâinii spre cot, formând ceea ce Schweinfurth descria sugestiv drept o veritabilă „mânecă de zale”, fiecare inel putând fi rotit sau deplasat independent.

Astăzi aflată în pragul dispariției, populația Bongo locuia în secolul al XIX-lea pe cursul mijlociu al râului Dyoor și de-a lungul afluenților sudici ai Bahr-el-Ghazalului, într-o regiune cuprinsă între 6° și 8° latitudine nordică, pe teritoriul actualului Sudan de Sud. Comunitatea era alcătuită în principal din agricultori care cultivau sorg, mei, susan, arahide, fasole, tutun și igname. Creșteau păsări de curte, capre și câini, iar vânătoarea și pescuitul completau resursele necesare traiului.

Piesa expusă este strâns legată de biografia lui Franz Binder. Născut la Sebeş în anul 1820, acesta s-a stabilit la Khartoum în 1852, unde a desfășurat activități comerciale, iar din 1857 a ocupat funcția de viceconsul al Imperiului Austriac.

În anul 1860 a intrat în contact direct cu tribul Bongo, în contextul preluării unei părți din proprietățile negustorului francez de sclavi Alphonse de Malzac (1822–1860), autoproclamat „Rege al Nilului Alb”, situate în zona localității Rumbek, astăzi în Sudanul de Sud.

Revenit definitiv la Sebeş în 1863, Franz Binder și-a donat colecția de obiecte africane provenite de la triburile nilotice Gimnaziului Evanghelic din Sebeş și Siebenbürgischer Verein für Naturwissenschaften din Sibiu, al cărei membru era.

După câțiva ani s-a stabilit la Vurpăr, unde și-a cumpărat o proprietate și unde a încetat din viață la 11 aprilie 1875.

Brățara „dangabor”, desemnată exponatul lunii iulie 2026, poate fi admirată în cadrul colecțiilor Muzeului Municipal „Ioan Raica” Sebeş, alături de alte obiecte etnografice africane aduse de Franz Binder din expedițiile și activitatea sa desfășurată în Sudanul secolului al XIX-lea. Exponatul oferă publicului ocazia de a descoperi atât universul cultural al tribului Bongo, cât și povestea remarcabilă a unuia dintre cei mai importanți exploratori originari din Sebeş.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News