Cum a ajuns Majestatea Sa Regele Mihai să viziteze Cugirul

Printr-o alocare de 100 de milioane de lei, Regele Carol al II-lea, în iunie 1933, a salvat uzinele de armament din Cugir de la faliment

Puţini sunt cei care ştiu sau îşi mai amintesc de faptul că viitorul suveran al României, M.S. Mihai I, a vizitat în copilărie uzinele din Cugir. O fotografie donată Muzeului din Cugir, de către un cetăţean din localitate, îl înfăţişează pe prinţul Mihai (viitorul rege al României), în vârstă de 12 ani, alături de tatăl său, Regele Carol al II-lea, într-o vizită la Cugir, la 28 iunie 1933.

Locul identificat de către donator este în faţa unei clădiri situate în zona pieţei localităţii (astăzi, Piaţa 1 Mai sau piaţa veche). O altă imagine descoperită într-un ziar de la acea vreme îl arată pe Carol al II-lea în vizită la uzinele din Cugir (tot în aceeaşi zi a anului 1933), în timp ce suveranul executa trageri cu o armă militară, în incinta fabricii. Şi aici se poate vedea (în partea din spate) prezenţa prinţului moştenitor Mihai I.

Până la începutul anilor 1930, industria de armament din ţară care se ocupa de înzestrarea Armatei Române a stagnat. Scandalul „Afacerii Skoda” a reprezentat un moment de cotitură, care, deşi a întârziat şi mai mult procesul de modernizare a armatei, a condus la dezvoltarea masivă a industriei de apărare româneşti. A fost conceput un program, care cuprindea atât reorganizarea şi modernizarea fabricilor existente, cât şi înfiinţarea unor noi fabrici de armament. La Uzinele Copşa Mică-Cugir erau fabricate sub licenţă puşti – mitralieră ZB şi cartuşe (în timpul războiului au fost fabricate şi pistoale mitralieră Oriţa).

Criza economică din 1929 a găsit fabrica din Cugir într-o postură disperată. Lipsa de comenzi, însoţită de un incendiu devastator, izbucnit la 1 noiembrie 1929, a dus la o pierdere în bilanţul anului 1929 de 3,5 milioane de lei. Anul 1931 s-a remarcat prin apariţia în consiliul de administraţie a industriaşului Nicolae Malaxa, în calitate de administrator delegat al U.D.R., societate care continua să primească de la guvernul român comenzi substanţiale, în timp ce uzinele Copşa Mică – Cugir „au beneficiat“ de o comandă derizorie de 26,43 milioane de lei, abia în anul 1932.

După lichidarea comenzii Ministerului de Război şi a unor comenzi particulare, fabrica din Cugir s-a pregătit să-şi închidă porţile. Au fost concediaţi toţi lucrătorii, iar din personalul tehnico-administrativ s-a reţinut un număr infim, pentru întreţinere. La 28 iunie 1933, speranţa reînceperii producţiei a fost adusă prin vizita pe care a făcut-o Regele Carol al II-lea la uzinele din Cugir. Acesta, însoţit de o delegaţie din partea Ministerului de Război şi de fabricanţi de renume, dar şi de fiul său, prinţul Mihai, a promis redresarea industriei de apărare, acordând societăţii suma de 100 de milioane de lei.

În anul 1934, deşi activitatea în fabrică încă nu începuse, iar deficitul ajunsese la 426,663 milioane de lei, societatea Copşa Mică – Cugir a început tratativele cu firma cehă Ceskoslovenska Zbrojowka Brno ZB., parte a consorţiului Uzinele şi Domeniile Reşiţa, în vederea unui aranjament pentru o colaborare tehnică. Preluarea de către firma cehoslovacă Zbrojowka-Brno a dus la reprofilarea producţiei pentru armament şi muniţii de infanterie. La 27 noiembrie 1935, uzinele din Cugir au obţinut o primă comandă masivă de armament, care putea asigura uzinei o activitate normală de minimum 5 ani.

Constantin PREDESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI