Cu spatele la popor

În ultimele trei săptămâni, pe unde merg, sunt întrebat sistematic, ce părere am despre noua împărţire administrativ-teritorială a României: intrăm sau nu în regiune ori ne desfiinţează sau nu judeţul? Din păcate, nu am un răspuns clar la această chestionare şi asta pentru că-mi lipseşte imaginea limpede asupra viitorului administrativ ce va să vină. Şi asta, din mai multe motive: pe de o parte, nu cred în povestea asta stahanovistă de a crea regiuni pe bandă rulantă, iar pe de altă parte, nu am văzut o listă pro sau contra regionalizării. Mă refer la o listă întocmită în mod obiectiv şi nu la scenarii apocaliptice avansate de Opoziţie sau la tablouri bucolice de armonie şi bună înţelegere, pe care le propovăduiesc cei de la Putere cu privire la regionalizare.
În mod paradoxal, până acum nu am văzut decât reprezentanţi ai Puterii şi ai Opoziţiei, fiecare lăudând şi, după caz, văicărindu-se în perspectiva noii împărţiri administrativ-teritoriale a ţării. Nu am văzut vreun specialist, a cărui existenţă toată lumea o invocă, dar pe care niciodată, sau de prea puţine ori îl şi vedem aievea, un doct spun, care să analizeze comparativ avantajele şi dezavantajele unui astfel de proiect. Tot am aşteptat în această perioadă să vină în faţa naţiunii un nene înţelept şi mai ales neimplicat politic, care să demonstreze, cu cifre, procente şi studii fundamentate ştiinţific, că, iată, am pierdut ‘n-şpe milioane de euro numai pentru că suntem judeţ şi nu parte componentă a unui regiuni. La fel, tot din partea aceluiaşi ixulescu aş fi aşteptat să ni se enumere avantajele unei noi împărţiri administrativ-teritoriale, în afară de evidenta reducere de posturi în aparatul birocratic local, care o da bine în rapoartele Comisiei Europene şi pe la negocierile cu FMI, că în viaţa unui judeţ, un nou val de şomeri în niciun caz nu va face bine nimănui!
Deşi mă străduiesc să nu percep regionalizarea ca pe o apocalipsă, în condiţiile în care nici nu o văd ca pe o binecuvântare, tot mai sper că în ceasul al doisprezecelea, politicienii se vor întoarce cu faţa către cetăţeni. Hai, mă rog, nu cu faţa, poate cer prea mult, dar măcar aplecaţi cu o ureche mai jos. Vorbesc despre părerea locuitorilor, de la care, în mod firesc, ar fi trebuit să plece o asemenea iniţiativă. Este pentru prima oară (sau din rarele ocazii) în care, dacă nu s-ar organiza un referendum m-aş  simţi complet ignorat de cei pe care i-am ales.
Regionalizarea ţării este un subiect ce trece de teorie şi se transformă în practica de zi cu zi. Căci ai putea pleca la lucru peste hotare din judeţul Alba şi să te întorci în Regiunea Centru, caz în care, dacă mai ai puterea de a glumi, te întrebi dacă te mai poţi întoarce acasă… Că guvernanţii au tăiat salariile bugetarilor şi pensiile, fără să ne întrebe, am văzut. Că au mărit TVA-ul fără să ne chestioneze cu câţi bani vom rămâne în portofele, iar am văzut. Că schimbă legile privind obligaţiile financiare către stat fără să ne întrebe, măcar din politeţe, iar am văzut. Dar să schimbe şi graniţele fără să ne consulte pare o culme a nepăsării faţă de oameni. Evident, dacă se va proceda aşa, nu cred că ne vom afla în pragul unei revolte civice, un scenariu vehiculat de Opoziţie, fiindcă nu au protestat românii serios nici când Guvernul le-a golit buzunarele, dară-mi-te acum…
Nu-i mai puţin adevărat că, un referendum nu are putere de lege, ci doar se va da o radiografie corectă: românii nu vor (sau poate vor, cine ştie!?) să trăiască în regiuni. Cetăţenii trebuie întrebaţi. Şi mai înainte de a-şi spune părerea, trebuie informaţi, temeinic, despre ce presupun aceste schimbări. Iar explicaţiile nu trebuie să conţină pseudoargumente pe care le-am tot auzit până acum, gen: „deocamdată să înfiinţăm regiunile şi apoi vom stabili modalitatea de conducere”…
Mulţi susţin că Guvernul îşi va asuma răspunderea, Opoziţia va depune o moţiune de cenzură care nu va trece, căci o sesiune extraordinară la început de vacanţă (când biletele către destinaţiile exotice deja au fost achitate) va lăsa Parlamentul cu multe locuri goale. Eu nu cred într-un asemenea scenariu diabolic, ceea ce nu înseamnă neapărat că el nu se va întâmpla…
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI