Criza de încredere

„Ne confruntăm cu o criză financiară, economică şi socială. Este o criză de încredere, fără precedent în ultimele decenii. O criză de încredere faţă de guvernele noastre, de liderii noştri şi faţă de Europa însăşi. Trecem printr-o criză economică dar, în acelaşi timp, şi o criză de leadership”, a spus preşedintele Comisiei Europene, Jose Emanuel Barroso, în cadrul discursului anual privind starea Uniunii, rostit miercuri la Strasbourg în plenul Parlamentului European. Ne recunoaştem foarte bine şi noi, ca ţară, în această fotografie de grup, cu menţiunea că, la capitolul încredere faţă de guvern şi faţă de majoritatea instituţiilor statului politizate până în dinţi, cu sacrificarea iresponsabilă a competenţei profesionale, suntem cei mai sceptici europeni. Din păcate, neîncrederea faţă de guvernanţi se manifestă, în cazul României, din două direcţii: aceea a populaţiei, care este îndemnată tot timpul să strângă cureaua până la coliziunea dintre buric şi şira spinării (tot mai aplecată spre pământ şi spre labele baronilor de toate culorile: a se vedea scena în care o femeie i-a pupat mâna lui Marian Oprişan, preşedintele CJ Vrancea) şi aceea a Europei exasperate de corupţia din ţara noastră. Chiar dacă nu a folosit un limbaj foarte tranşant, cauzele principalelor nemulţumiri ale UE faţă de România au fost explicit formulate de către Leonard Orban, ministrul Afacerilor Europene, în cadrul emisiunii „După 20 de ani”, difuzată duminică de Pro TV. Astfel, domnia sa a declarat că au fost descoperite de către Comisia Europeană o serie de deficienţe în funcţionarea sistemului de achiziţii publice. „Trei elemente au fost identificate de către CE ca fiind probleme semnificative în domeniu. O dată – modul în care sunt lansate şi se derulează procedurile înainte de organizarea achiziţiilor publice. De exemplu, perioadele scurte, prea scurte, astfel încât nu se permite tuturor companiilor care ar fi interesate să se prezinte la procesul de achiziţii publice”, a spus Leonard Orban. Vă sună cunoscut, stimaţi întreprinzători, care n-aţi avut inspiraţia să cultivaţi pe cine trebuie şi să cotizaţi unde trebuie? Orban a adăugat, cu multă eleganţă, că „uneori, impresia Comisiei Europene este că se fac caiete de sarcini cu dedicaţie pentru anumite firme şi atunci sunt introduse criterii discriminatorii, care nu se justifică şi care permit doar acelor firme să se prezinte şi eventual să câştige aceste licitaţii”. Ministrul a menţionat totodată, cu la fel de multă fineţe, că „nu în ultimul rând, după ce s-au încheiat contractele, după ce s-a desemnat câştigătorul, există anumite demersuri de a se încheia contracte adiţionale care măresc sumele implicate. Când sumele implicate depăşesc semnificativ valoarea contractului iniţial, asta reprezintă o mare problemă”.
De fapt, năravul acesta, asemenea celorlalte două semnalate de dl Orban şi asemenea altora fără număr nesemnalate de domnia sa, dar în care tot românul recunoaşte stâlpii capitalismului românesc de cumetrie, reprezintă solul fertil pe care au înflorit averile nesimţite ale baronilor mai vechi şi mai noi, evident în locul autostrăzilor, al spitalelor, al şcolilor şi al altor însemne la fel de importante ale civilizaţiei. În emisiunea amintită de la Pro TV, Leonard Orban a avertizat asupra faptului că nerezolvarea  (până în octombrie a.c. – n.m. MLM) a problemelor legate de sistemul de achiziţii publice ar putea atrage întreruperea de către Comisia Europeană a plăţilor pe toate programele ce implică astfel de procese, pentru minimum şase luni. „O asemenea întrerupere ar însemna că practic nu am mai putea transmite în niciun fel facturi către Comisia Europeană”, a spus Orban. El a mai precizat că rata reală de absorbţie a fondurilor comunitare e de 3,7% şi că ea trebuie accelerată „pentru că se apropie momentul în care vom începe să pierdem bani”. Cei mai mulţi dintre noi, de fapt, pentru că evident, vor fi şi excepţii, exact din zona vinovaţilor de aceste „eşece”.
Maria Lucia MUNTEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI