Cristian Păun, despre economia României în 2026: Anul viitor rămâne unul complicat, cu foarte multe „dacă”-uri

Cristian Păun, despre economia României în 2026: Anul viitor rămâne unul complicat, cu foarte multe „dacă”-uri

Cristian Păun analizează perspectivele economice ale României pentru 2026 și avertizează că anul viitor ar putea fi fie un moment de inflexiune, fie continuarea unei pante negative deja instalate, în funcție de modul în care vor fi gestionate marile vulnerabilități economice.

Economistul Cristian Păun discută despre cele trei provocări majore care pot defini anul 2026: evoluția inflației, capacitatea României de a absorbi fondurile europene și starea economiei reale, de la producția industrială la investițiile locale și străine, subliniind că lipsa reformelor, deficitul excesiv și deciziile fiscale impredictibile pot transforma anul viitor într-unul de supraviețuire.

Textul integral scris de economistul Cristian Păun este următorul:

Anul 2026 poate arăta mai bine, poate întoarce panta negativă pe care am apucat-o de ceva vreme (să fie un an de inflexiune). Sau nu.

Trei sunt provocările majore ale anului:

inflația: este așteptată să se reducă în a doua jumătate a anului după ce trece efectul majorării de TVA din anul acesta. Dar: avem o liberalizare pe piața gazelor la orizont, după primul trimestru; avem creșteri importante de accize la început de an; avem un deficit excesiv încă mare și deloc ajustat prin reforme care se lasă asteptate, nu există consens politic în coaliție. Asta va împinge soluțiile de rezolvare a deficitului către prețurile reglementate și, eventual, către taxe, dacă deficitul nu scade. Deficit excesiv înseamnă inflație și dobânzi mai mari, înseamnă importuri mai mari.

fondurile europene: absorbția lor a fost și este o provocare importantă. Suma este mare și semnificativă pentru constucția bugetară. Poate crește rapid dar artificial PIB-ul. Poate mări artificial și episodic veniturile nefiscale, dând impresia că poate fi făcută o relaxare pe parte de cheltuieli. Pentru fondurile astea trebuie să ai autorități de management și implementare active și competente, să ai propuneri de programe de finanțare viabile și atractive, să ai aplicanți, să menții controlul și termenele stricte. Plus că multe astfel de fonduri ar trebui să meargă spre investiții, nu spre consum, ceea ce nu prea vedem (cel mai repede se absorb cele care merg mai degrabă spre consum).

economia reală, producția industrială, investițiile locale și străine: dacă nu se schimbă tendința rapid, situația nu poate fi remediată sustenabil și sănătos. Este în van un PIB care nu crește preponderent prin valoare adăugată de sectorul privat. Prin exporturi, prin comenzi, prin integrare în lanțuri globale sau regionale. Situația aici nu este deloc roză: energia este foarte scumpă la noi; capitalul greu de accesat și scump, pe termene mai scurte și cu garanții mai mari; salariul este tot mai minim la tot mai mulți pentru că politicienii sunt obsedați să îl crească otova și prociclic; predictibilitatea fiscală este foarte scăzută; aberațiile fiscale sunt apărate de politicieni cu cerbicie (taxa pe stâlp, impozitul minim pe CA scad și se scot dar anul viitor când vine rotativa). 

Anul viitor rămâne unul complicat, cu foarte multe „dacă”-uri. Măcar putem trage speranța unui buget mai realist și mai bine echilibrat, mai atent periat de prostii și aberații, dublat de o oarecare austeritate și poate ceva reforme (din păcate astea vor fi bonus, nu dominante în construcția bugetară).

Cuvintele cheie rămân valabile și pentru anul ce stă să înceapă: cumpătare, prudență, atenție, chinzuință, decizii inteligente și un buget foarte echilibrat. Va fi tot un an de supraviețuire și de conservare a bunăstării deja acumulată. Dezvoltarea și creșterea se mai amână puțin, la cei mai mulți, din păcate!

Să dea Domnul să nu fie așa! Nu țin morțiș să am dreptate, așa cum am avut în ultimii ani…

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI