„Copilul meu trăieşte azi, datorită senatorului Dobra…!”

Scrisoarea de „recomandare” a unui om simplu, pentru Nicolae Dobra, candidat în Colegiul Senatorial Sebeş-Aiud-Blaj-Ocna Mureş

Sunt candidaţi care, în această campanie, au solicitat recomandări din partea unor oameni de stat de prim rang sau din partea altor personalităţi. Nu e un lucru rău, ci unul firesc, într-o campanie electorală. Ar fi putut şi Nicolae Dobra, candidat în Colegiul Senatorial Sebeş-Aiud-Blaj-Ocna Mureş, să ceară recomandări şi referinţe, dar nu a făcut aceasta, afirmând că pe dânsul îl recomandă cele 65 de propuneri legislative, din care 9 au devenit legi, respectiv activitatea şi conduita sa ca senator în mandatul anterior, primul său mandat ca parlamentar.
Dar, cum se spune, faptele bune îşi găsesc mereu răsplata, pe o cale sau alta. Chiar dacă Nicolae Dobra nu şi-a dorit acest lucru, un cetăţean din Vinţu de Jos a dorit să facă publică o scrisoare de mulţumire către senatorul Dobra, care poate fi considerată cea mai bună recomandare, pentru că e recomandarea unui cetăţean, a unui om simplu. Şi astfel de scrisori au venit nenumărate la cabinetul său senatorial, dar ele nu au fost făcute publice de-a lungul celor patru ani de mandat. Iată scrisoarea acestui cetăţean:
l„Copilul meu trăieşte azi, datorită
senatorului Nicolae Dobra!
Mă numesc Calotă Nicuşor şi locuiesc în Vinţu de Jos, str. Cimitirului, nr. 6. Sunt un om simplu, muncitor în construcţii, şi vreau să ajut şi eu, atât cât pot, cu mijloacele mele, un om care a făcut totul pentru mine. Sper ca oamenii din judeţ, de-acolo de unde candidează domnul Dobra, să înţeleagă despre dânsul şi ceea ce nu se vede şi nu se spune, adică ce fel de suflet are acest OM! Aşa că, în cele ce urmează, fac public cazul meu şi al copiilor mei, un caz pe care nu pot
să-l înţeleagă, poate, decât cei ce au, sau au avut vreodată, un copil bolnav. Am un băiat în vârstă de 6 ani, care suferă de distrofie musculară progresivă, boală cu care a fost diagnosticat încă de la vârsta de 2 ani. Am mai avut încă un copil suferind de aceeaşi boală cruntă, care a murit la vârsta de 19 ani, sub ochii mei, fără ca eu, om sărac, să pot să-l ajut în vreun fel. Plângeam, şi eu şi soţia mea, gândindu-mă că aceasta va fi şi soarta celui de-al doilea fiu al meu. Ca orice părinte, am făcut şi sunt gata să fac orice sacrificiu pentru copiii mei, dar în cazul acesta singura soluţie era tratamentul în străinătate. Iar eu, din ceea ce câştig, abia dacă pot pune o bucată de pâine pe masă. Eram disperat. Cei dintre dumneavoastră care sunteţi părinţi, cred că înţelegeţi ce anume a fost în sufletul meu atunci…
Cineva m-a sfătuit acum trei ani să apelez la oamenii politici, deoarece ei pot găsi soluţii pentru a-mi ajuta copilul să ajungă la tratament în străinătate şi a-i salva viaţa. Mai întâi am mers la domnul Pereş, deoarece acesta era senator în colegiul în care se află localitatea Vinţu de Jos, care a încercat să mă ajute, dar nu a reuşit. Mi-a oferit şi acesta sume mici de bani, de ordinul a câteva zeci de lei, dar astea nu mă ajutau decât atât cât să ofer copilului o hrană omenească şi să cumpăr diferite medicamente. Am ajuns să apelez şi la domnul Dan Diaconescu, îndemnat de altcineva, care a spus că el ajută poporul şi pe oamenii necăjiţi. Dar acesta doar m-a amăgit. Apoi, aşa, într-o doară, am apelat şi la senatorul Nicolae Dobra, care s-a implicat din tot sufletul într-o campanie de strângere de fonduri pentru copilul meu. O campanie care a avut succes, căci dânsul a reuşit să strângă pentru copil suma de 9.000 de euro, care mi-a permis să-l trimit în Ucraina, la tratament. Campania a durat timp de doi ani şi a fost uneori la limită, căci mereu mai era nevoie de nişte acte şi de nişte bani, iar senatorul Nicolae Dobra
m-a ajutat de fiecare dată, chiar dacă nu eram unul dintre cei ce-i dăduseră votul, pentru că nu mă aflam în colegiul său. Şi niciodată nu mi-a spus câţi bani veneau din buzunarul dânsului şi câţi îi aduna de pe la rude, colegi, prieteni şi cunoscuţi.
Acum copilul e într-o stare mult ameliorată. A revenit acasă, urmează mai departe un tratament, dar măcar se poate juca şi el cu alţi copii de vârsta lui, căci înainte numai zăcea în pat sau în cărucior. Şi exista chiar pericolul de a-l pierde, dacă nu ne grăbeam să-l trimitem în străinătate şi dacă nu reuşea domnul Dobra să strângă banii necesari. Vreau ca lumea să ştie ce a făcut acest om pentru mine şi pentru copilul meu, fără să ceară niciodată nimic în schimb. Nu mi-a cerut nici să-l laud şi nici să-i dau votul meu, că oricum eu votez în alt colegiu. Şi nici nu ştiu dacă ceea ce am arătat mai sus îl va ajuta în vreun fel, pentru că eu sunt doar un om simplu, necăjit, dar era de datoria mea să fac public acest fapt: copilul meu trăieşte azi, şi se poate deplasa ca orice copil normal, datorită senatorului Dobra!”
Această scrisoare, aleasă dintre alte zeci de scrisori asemănătoare pe care Nicolae Dobra le-a primit de-a lungul timpului, nu mai are nevoie de niciun comentariu, dar sperăm ca mesajul ei să ajungă la sufletele celor chemaţi să voteze în data de 9 decembrie, în Colegiul Sebeş-Aiud-Blaj-Ocna Mureş, căci, nu uitaţi: se spune că o viaţă de om nu are nicio valoare, dar nimic nu este mai valoros decât o viaţă de om! (D.N.G.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI