Cireşele, fructele care merită să se afle în… „vârful tortului”

• Flavonoidele din cireşe au o acţiune antiinflamatoare şi analgezică de 10 ori mai mare decât aspirina şi comparabilă cu ibuprofenul

Roşii ca purpura, cu un gust delicios, primele fructe ale verii au invadat grădinile şi pieţele. Cireşele sunt unele dintre cele mai iubite fructe de către români. Se estimează că în ţara noastră sunt peste 4 milioane de cireşi. Originare din Orientul Mijlociu, cireşele sunt prezente în Europa de câteva mii de ani. Plinius cel Bătrân le-a dedicat un studiu aprofundat în care a descris 10 soiuri de cireşe şi unul de vişine. Legenda spune că ar fi fost aduse pe continent de către romani, care le cultivau la malul Mării Negre. În Franţa medievală erau foarte apreciate, regele Ludovic al XV-lea fiind mare amator de cireşe şi încurajând cultura şi dezvoltarea unor noi specii.
Încărcate de minerale şi vitamine, aceste fructe sunt veritabile izvoare de sănătate şi energie. Astfel, sunt bogate în antioxidanţi, care protejează celulele de acţiunea negativă a radicalilor liberi. Pe lângă antioxidanţi, cireşele conţin vitamine: A, B1, B2, B3, B6, C şi E, dar şi minerale, precum calciu, fosfor, fier, magneziu şi potasiu. În cireşe se mai găsesc şi betacaroten (conţin de 19 ori mai mult betacaroten decât căpşunile şi afinele) şi melatonină, un hormon care reglează ciclurile de somn.
Ce fel de cireşe folosim în terapie?
Cu condiţia să fie suficient de coapte şi deloc alterate (aceste fructe intră foarte uşor în fermentaţie), putem folosi orice fel de cireşe. Trebuie, însă, ştiut că, în funcţie de soiul lor, cireşele au efecte terapeutice destul de diferite. De pildă, cireşele galbene sau de o culoare mai deschisă au un efect diuretic mai puternic, favorizează în mod special mobilizarea şi eliminarea toxinelor din organism, fiind de ajutor şi pentru stimularea digestiei. Cireşele de un roşu închis sau cele negre sunt mai des folosite, deoarece sunt considerate mai complexe ca acţiune, având efecte antioxidante foarte puternice – un medicament neaşteptat de eficient şi contra bolilor degenerative, a afecţiunilor cardiace şi a celor vasculare, contra anumitor forme de cancer. Cireşele amare sunt cele mai preţuite de terapeuţi, fiind excelente pentru tratarea durerilor musculare, a îmbătrânirii premature, a afecţiunilor inflamatorii, a bolilor hepatice, a tumorilor maligne sau benigne.
Efectele terapeutice ale cireşelor
Cancerul de rinichi şi de vezică – în coaja cireşelor de culoare roşu închis sau negre au fost descoperite mai multe substanţe, în special pigmenţi, care intervin în metabolismul celular, prevenind apariţia procesului de malignizare. Consumul de cireşe sau suc de cireşe, minimum un litru zilnic, pe lângă faptul că stimulează puternic diureza şi are efecte antiinflamatoare renale, este un foarte bun mijloc de prevenire a cancerului de rinichi, de vezică şi de prostată. O astfel de cură durează minimum 4 săptămâni.
Litiaza renală – în special litiaza cu uraţi, care apare la consumatorii constanţi de carne, este eficient combătută de o cură de o lună cu cireşe sau suc de cireşe. Se bea zilnic un litru de suc, de preferinţă dimineaţa, pe stomacul gol, sau se consumă minimum un kilogram de cireşe pe zi. Pentru combaterea infecţiilor reno-urinare (pielită, nefrită, cistită), care favorizează formarea pietrelor la rinichi, se consumă suplimentar ceai de cozi de cireşe, o linguriţă de plantă mărunţită la cană, câte 1-2 căni pe zi. Combinaţia de suc de cireşe şi ceai de codiţe de cireşe este valabilă şi contra retenţiei de lichide în organism.
Ischemia cardiacă – prin consumul de cireşe sunt aduse în organism, între altele, substanţe care influenţează metabolismul grăsimilor şi fluidifică sângele, prevenind depunerea colesterolului pe vasele de sânge şi apariţia cheagurilor de sânge. Un kilogram de cireşe consumat zilnic, o perioadă de minimum 21 de zile, este de un real ajutor pentru cei cu ischemie cardiacă sau care au predispoziţie spre această boală, ajutând la prevenirea crizelor cardiace şi a infarctului.
Artrita reumatoidă – cura cu cireşe negre sau cu cireşe amare, din care se consumă câte un kilogram pe zi, vreme de 5-6 săptămâni, este de un imens ajutor în tratarea bolilor reumatice. Tratamentul cu aceste fructe reduce inflamaţia articulaţiilor, elimină progresiv durerile, împiedică apariţia proceselor degenerative, redă gradat – asociat cu gimnastica medicală – mobilitatea articulară. Doctorul în medicină Tina Miller, de la universitatea americană a statului Michigan, după zece ani de cercetări, afirmă că fla­vo­no­idele din cireşe au o acţiune antiinflamatoare şi analgezică de 10 ori mai mare decât aspirina şi comparabilă cu ibuprofenul (substanţa activă de bază în peste 100 de medicamente de sinteză antireumatice), dar fără efectele adverse ale acestuia. Un alt grup de cercetători, de la Universitatea “John Hopkins” din Baltimore, au descoperit că şi alte substanţe din cireşe, şi anume antocianii, pigmenţii care le dau nuanţele
roşiatice-negre, reduc durerea şi inflamaţia articulaţiilor, după un mecanism foarte asemănător cu cel al medicamentului de sinteză indometacin, având o intensitate a acţiunii similară cu acesta.
Guta – un litru de suc de cireşe amare, consumat în trei reprize pe zi, pe o perioadă de minimum 3 săptămâni, reduce rapid proporţia acidului uric din sânge şi ajută chiar la eliminarea sa din lichidul sinovial (care asigură lubrifierea articulaţiilor). Mai mult, datorită efectelor antiinflamatoare ale cireşelor, durerile dispar şi este astfel uşurată ieşirea din dureroasa criză de gută.
Colita de putrefacţie – se face o cură de 14 zile, timp în care se elimină orice produs de origine animală, cum ar fi carnea, peştele, brânza şi orice fel de lactate, ouăle. Înaintea fiecărei mese ori gustări se consumă câte o jumătate de kilogram de cireşe proaspete, oricât de neînsemnată cantitativ ar putea părea acea masă sau gustare. Este un tratament extrem de eficient pentru combaterea bacteriilor de putrefacţie din colon şi pentru refacerea florei normale din intestine.
Insomnia – cireşele conţin melatonină, substanţă eliberată şi în organismul uman de către glanda pineală, care induce o stare de relaxare şi un somn odihnitor, profund regenerant. O cură cu cireşe consumate sub formă de fructe, suc ori cu sirop natural este de natură să îmbunătăţească semnificativ somnul, făcându-ne să adormim mai uşor, eliminând gradat trezirile nocturne sau somnul agitat.
Depresia – tot datorită conţinutului de melatonină, cireşele sunt de un ajutor real şi în tratamentul depresiei şi al simp­tomelor asociate ei. Aşadar, deşi poate părea incredibil la o primă vedere, consumând măcar şase sute de grame de cireşe pe zi, starea noastră emoţională se va îmbunătăţi simţitor, ajutând la revenirea gradată a optimismului, a tonusului psihic şi a celui mental.
Diabet non-insulinodependent – testele de medicină experimentală au arătat că administrarea de suc de cireşe stimulează o parte a celulelor pancreatice să producă mai multă insulină, al cărei nivel în sânge creşte astfel cu 15 până la 50% (procentul variază în funcţie de predispoziţia fiecărui individ). Pacienţilor cu diabet non-insulinodependent, precum şi celor care au predispoziţie spre această afecţiune, le este recomandată cura cu cireşe negre sau amare, din care se consumă o jumătate de kilogram – un kilogram pe zi. Tratamentul durează minimum 4 săptămâni, şi la terminarea sa este recomandat un nou consult medical, pentru ajustarea dozelor de medicamente.
Prevenirea Alzheimer şi a demenţei senile – un colectiv de medici din Statele Unite, condus de neurologul Kim Do, a pus în evidenţă, în anul 2001, că substanţele chimice conţinute de cireşele negre şi de cele amare încetinesc procesele de îmbătrânire ale celulei nervoase şi, de asemenea, împiedică procesele degenerative la nivelul întregului sistem nervos. “De vină” pentru această acţiune nu este – se pare – o singură substanţă, ci întreg complexul de flavonoide, pigmenţi antocianici, vitamina C, potasiu, magneziu şi fier conţinute de aceste fructe. Se recomandă, aşadar, consumul de cireşe proaspete, câte 600 grame minimum pe zi, pentru a ne menţine sistemul nervos tânăr.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul intern cu cireşe
Nu se cunosc contraindicaţii la administrarea acestor fructe, cu excepţia persoanelor cu sensibilitate gastrică şi a celor cu colită de fermentaţie activă. Diabeticii vor ţine cont că aceste fructe, deşi nu sunt foarte bogate în zaharuri, au un conţinut semnificativ de hidraţi de carbon, care va fi luat în calcul la regimul zilnic.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI