Cinci lucruri mai puțin cunoscute despre Cetatea Alba Iulia: E cea mai mare din sud-estul Europei

Cinci lucruri mai puțin cunoscute despre Cetatea Alba Iulia: E cea mai mare din sud-estul Europei

Cetatea Alba Carolina se prezintă acum în toată splendoarea sa ca urmare a proiectelor de restaurare finanţate în cea mai mare parte cu fonduri europene. Pentru turişti, dar şi pentru localnici, sunt cel puţin cinci lucruri mai puţin cunoscute despre această fortificație.

Cetatea bastionară din Alba Iulia a devenit în ultimii ani cel mai important punct de atracţie al oraşului şi unul dintre cele mai cunoscute din România. Construcţia unei asemenea fortificaţii a necesitat eforturi uriaşe, atât din punct de vedere uman cât şi financiar.

1. Cea mai valoroasă fortificaţie bastionară din sud-estul Europei

Cetatea din Alba Iulia este cea mai mare şi valoroasă fortificaţie bastionară din sud-estul Europei şi s-a construit în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Proiectul după care a fost ridicată aparţine în cea mai mare parte inginerului militar Giovani Morando Visconti. La vremea respectivă, Habsburgii doreau consolidarea stăpânirii lor asupra Transilvaniei ocupând unele fortificaţii, reamenajându-le sau construind unele mai noi de mică importanţă cum ar fi: Cetăţuia din Braşov, Turnu Roşu, Deva, Arad, Caransebeş, Ada-Kaleh etc.

2. Cum s-a hotărât construirea Cetăţii

Hotărârea de a se construi o nouă fortificaţie la Alba Iulia a fost luată de Consiliul de război al imperiului mai înainte, deoarece în 1711 Visconti a realizat o ridicare toporafică a oraşului şi cetăţii medievale de la Alba Iulia în vederea materializării acestei opţiuni. Proiectul lui Visconti din 1714 este dovada certă a acestei iniţiative care a început să se materializeze un an mai târziu. Proiectul a fost desenat pe hârtie cu suport de pânză, de dimensiuni 71/60 cm. El a fost trimis la Viena şi aprobat de prinţul Eugeniu de Savoia la 18 aprilie 1714, purtând semnătura acestuia în partea stângă de jos a planului “Eugeniu fon Savoy”.

3. 10.000 de iobagi, obligaţi să lucreze la ridicarea Cetăţii

Cetatea a înglobat o parte din vechea cetate antică şi medievală din Alba Iulia, păstrând unele părţi necesare apărării, între care cele două bastioane din secolul al XVII-lea devenite cavalieri, utile platforme de tragere plasate pe alte două bastioane noi. Lucrarea concepută ca fiind de mari proporţii nu a fost realizată în întregime, renunţându-se la construirea unei incinte bastionare pe latura de est ce trebuia să înglobeze o parte din oraş şi la un fort proiectat pe înăltimea Dealului Furcilor. Cu toate acestea, cetatea actuală este impozantă, perimetrul zidurilor depăşeşte 10-12 km iar pentru lucrări, în faza cea mai extinsă au fost utilizaţi între 4.000 şi 10.000 de iobagi, în serii de câte două săptămâni, aduşi cu forţa din comitatele şi scaunele Transilvaniei.

Unele lucrări rămase neterminate s-au reluat în anul 1812, mai puţin importante, şi în 1849 cu ocazia asediului de trei luni a fortificaţiei de către trupele ungureşti ale lui Kosuth conduse de generalul Bem. În caz de asediu populaţia avea voie să se refugieze în şanţurile interioare, aşa cum s-a întâmplat în anul 1849. Şanţurile exterioare n-au fost terminate decât cel dinspre oraş.

4. Secretele Porţii a III-a

Dintre cele şapte porţi ale Cetăţii, cea mai impresionantă ca dimensiuni şi oranamentaţie este poarta a treia, poarta triumfală de intrate în incinta superioară a cetăţii numită Poarta Carolina Superioară. A fost concepută în formă de dublu arc triumf, având patru piloni şi opt pilaştri care susţin bolţile şi arcadele celor trei intrări. Pe latura exterioară poarta este ornamentată cu patru grupuri statuare.

Coronamentul îl formează statuia ecvestră din piatră a împăratului Carol al VI-lea al Austriei în timpul căruia s-a construit cetatea, în postură de învingător al turcilor, călcând cu picioarele calului prizonieri turci legaţi în lanţuri simbolizând victoriile sale asupra Imperiului Otoman, iar mai în jos se află un mănunchi de trofee turceşti.

Statuia este aşezată pe un mare soclu piramidal care conţine o celulă în care a fost închis apoi Horea, conducătorul răscoalei ţăranilor din Transilvania din 1784.

5. Inginerul Giovanni Visconti, îngropat la Alba Iulia

Fortificaţia de la Alba Iulia cuprinde între zidurile sale o suprafaţă de circa 110 ha, iar, dacă ar fi fost construite şi celelalte părţi proiectate, ar fi ocupat o suprafaţă de peste 130 ha. Ea se înscrie între marile fortificaţii bastionare europene. În linii generale a fost respectat şi transpus în teren proiectul inginerului Giovanni Visconti Morando. Acesta a murit la Alba Iulia în anul 1717 la vârsta de 65 de ani, fiind înmormântat în Catedrala Romano-Catolică unde s-a ridicat şi un epitaf acestui mare inginer al imperiului.

Valoarea arhitectonică şi artistică, documentară şi turistică a acestui unic monument din România a fost unanim recunoscută de istorici şi criticii de artă. El cuprinde un întreg complex de alte monumente, antice, medievale şi moderne şi instituţii culturale şi de învăţământ dispuse într-un spaţiu mic si uşor de vizitat, potrivit adevărul.ro.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI