Cetatea Alba Iulia – un oraş renaşte

În aceste vremuri când lumea se mişcă doar cu privirea în pământ, când grijile cotidiene ne fac să ne gândim numai la veşnica zi de mâine, la bani, mâncare, facturi, rate, în acest haos etern românesc, sub ochii noştri se naşte un proiect ce va duce la renaşterea municipiului Alba Iulia.
Aşteptând cuminte de la învăţătura milenară, zidurile Cetăţii Alba Iulia primesc razele de lumină ale speranţei sub forma unor investiţii masive, care vor asigura viitorul unei comunităţi. Alba Iulia are cu siguranţă un destin ce se împlineşte prin veacuri independent de previziunile mai marilor vremii, un destin ce readuce periodic acest municipiu în lumina reflectoarelor istoriei.
Alba Iulia investeşte în vremuri de criză zeci de milioane de euro în Cetatea bastionară Alba Carolina, creând astfel premisele unei dezvoltări durabile. Pentru ca aceşti bani să fie accesaţi Primăria şi Consiliul Local Alba Iulia au ales calea riscantă. De ce calea riscantă? Deoarece Alba Iulia, neavând peste 100 de mii de locuitori şi nefiind declarat „pol de dezvoltare urbană” nu a putut beneficia, ca alte localităţi mai mari din România, de finanţări directe de câteva milioane de euro, ci a fost nevoită să intre într-o competiţie de proiecte dură, pentru a-şi atrage fondurile necesare dezvoltării. Astfel, în loc de câteva milioane de euro, Alba Iulia a câştigat câteva zeci de milioane de euro. Îndrăzneţii înving şi Alba Iulia a accesat până acum 57 de milioane de euro. Şi banii au început să lucreze.
Vă provoc, stimaţi cititori să mergeţi pe jos, prin Şanţurile Cetăţii Bastionare Alba Carolina, din Alba Iulia. În ultimul an aici se naşte un imens parc cu alei pietonale, alei pentru biciclete, izvoare captate şi grădini.
Treptat veţi descoperi unicitatea oraşului nostru care îmbrăţişează o cetate, una dintre cele mai mari din Europa şi cea mai mare din ţară.
Construită între 1714 – 1738, Cetatea îmbrăţişează la rândul ei alte două fortificaţii celebre: castrul roman construit după anul 106 e.n. şi vechea cetate a Bălgradului cu cele 2 bastioane, al Saşilor şi bastionul Bethlen, construite între 1613 – 1618.
Transformarea cetăţii a început cu porţile, care şi-au recăpătat splendoarea de acum aproape 4 secole. Poarta I, a II-a – integral refăcută după ce a fost dărâmată în 1937, poarta a III-a, cea mai impunătoare, carte vie a barocului transilvănean prin statui şi basoreliefuri, poarta a IV-a şi a V-a, principalele căi de acces de pe latura de vest şi în sfârşit poarta a VI-a (cea care-şi aşteaptă, răbdătoare rândul), toate acestea compun astăzi ceea ce se cheamă Traseul Porţilor.
Cetatea nu a beneficiat însă doar de restaurare, ea este acum plină de viaţă, este animată de un ceremonial unic în România, mai ales prin frumuseţea sa şi consecvenţa cu care se desfăşoară. Este vorba despre schimbul de gardă, care are loc la Alba Iulia, în fiecare zi, începând cu data de 25 aprilie 2009, atrăgând prin farmecul său zeci şi sute de turişti din întreaga lume. Garda Cetăţii, formată din cavalerie, infanterie şi artilerie, recrează atmosfera care era acum câteva secole în această cetate: zgomotul copitelor de cai, mirosul de pulbere de la salvele de tun, culoarea uniformelor şi marşul cadenţat al ostaşilor.
Şanţurile Cetăţii sunt cele care se vor impune vizitatorului, în primul rând prin faptul că îl atrag afară din casă, îl plasează în faţa unor ziduri superb conservate şi impunătoare şi-l incită cu întrebări de genul – ce minunăţie va fi când vor înflori afacerile specifice acestui loc?
Proiectul are o valoare de aproape 11 milioane de Euro, din care 98% reprezintă contribuţia nerambursabilă a UE şi este considerat generator de venituri. Şanţurile Cetăţii se transformă astfel dintr-o ruină, într-o locaţie ce poate să găzduiască impresionante manifestări populare, oportunităţi de afaceri limitate doar de imaginaţia investitorilor, devenind astfel un imens parc pentru cei care sunt hotărâţi să iasă afară din casă, să călătorească şi să cunoască.
Ieşiţi şi cunoaşteţi-vă Cetatea şi veţi descoperi că la doar câteva minute de casă, timpul a rămas încremenit într-o frumuseţe redescoperită când şi când de istorie, de fiecare dată plină de speranţă.
Cosmin SUCIU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI