Când spun liderii Opoziţiei adevărul?

    Vorbind despre regulile statului de drept, premierul Emil Boc a angajat ieri răspunderea guvernului pentru comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare şi pentru noua procedură de promovare a judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului s-au aflat numai parlamentarii Puterii, cei ai Opoziţiei boicotând demersul legislativ la limită deoarece, spun ei, promovarea Legii de comasare a alegerilor prin asumarea răspunderii este o procedură neconstituţională. Ei vor să dea astfel un semnal, al câtelea oare?, prin care să atragă atenţia asupra vicierii repetate a procesului legislativ prin transformarea unei proceduri speciale într-una ordinară. Comasarea alegerilor şi mai ales promovarea Legii prin asumarea răspunderii este un nou atac la democraţie şi, dacă moţiunea de cenzură pe care o vor depune va fi respinsă, legea respectivă va fi atacată de Opoziţie la Curtea Constituţională. Părerea de acum a liderilor Opoziţiei este corectă şi am mai scris asta. Ce le reproşez este bâlbâiala de acum câteva luni când, dându-se probabil cocoşi, ca să mă exprim colocvial, liderii USL declarau la apariţia ideii de comasare că nu se tem de alegeri comasate, dar că vor să fie organizate la termenul alegerilor locale, în luna iunie, şi nu amânate aşa cum vrea Puterea. Deduc de aici că nu amestecarea lucrurilor şi derutarea alegătorilor este problema lor, deşi este probabil aspectul cel mai grav al subiectului, ci temerea că prin comasare Puterea îşi maximizează şansele de obţinere a unui rezultat electoral bun. Altfel spus, nu au probleme de corectitudine a unui proces electoral democratic, ci doar se tem că pentru ei comasarea alegerilor nu este un lucru bun decât dacă se produce repede, cât încă se află pe cai mari. Pentru că nu trebuie să ignorăm faptul că, deşi se află pe primul loc în opţiunile de vot, ultimul sondaj efectuat de Gallup a arătat că trendul este unul descrescător. Opoziţia se află în această situaţie nu atât datorită rezultatelor bune ale Puterii, departe de aşa ceva, ci tocmai din pricina propriilor inconsecvenţe şi nereuşite.
Oamenii s-au plictisit să audă vaierele Opoziţiei, care desigur pentru că e Opoziţie nu poate face prea multe, fără să vadă vreo acţiune consecventă, concretă. Văd doar promisiunea unor acţiuni şi-şi pierd încrederea. Iar întâmplarea cu Mircea Geoană le-a dat o lovitură teribilă la credibilitate. Orice argumente ar avea PSD, oricâte bube în cap are Mircea Geoană, ele pălesc în faţa rezultatului manevrei: cetăţenii văd că, deşi erau siguri că postul de preşedinte al Senatului va rămâne la PSD, realitatea a fost că au pierdut prin propriile lor acţiuni a doua poziţie în stat. Şi dacă ei nu pot avea grijă nici măcar de ei înşişi, ce aşteptări să avem că vor putea avea grijă de noi?
Şi pentru că vorbeam despre inconsecvenţe, despre greşeli care atacă credibilitatea, să mai amintim una: ieri a fost aprobat bugetul de stat, unul la care parlamentarii USL au propus atâtea amendamente încât deficitul bugetului ar fi ajuns la peste 4 procente din PIB. Numai cu câteva zile înainte liderii USL declarau că sunt de acord cu propunerea de uniune fiscală (chiar dacă nu sunt de acord că nu trebuie modificată Constituţia pentru acest lucru, ci cred că se poate îndeplini cererea Consiliului European doar prin adoptarea unei legi speciale), or uniunea fiscală presupune un deficit maxim de 3 la sută din PIB. Când spun liderii Opoziţiei adevărul?
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI