Buna Vestire, cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului este prăznuită de Biserică pe 25 martie

Buna Vestire este prăznuită de Biserică pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzător celui de Buna Vestire), este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu.

Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente, dintre sărbaătorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbăto­reau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia şi Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie.

Părintele profesor Ene Branişte susţine că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Leon al II lea (681-683). La început aceasta era doar locală şi cu denumirea de sărbătoare a aşteptării Naşterii Dom­nului. Va­riaţia datei de prăznuire a existat în Apus până în sec. XI, când data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieşte pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbătorii Naşterii Domnului (6 ianuarie).

În Răsărit însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Naşterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot pe 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a sec. al V lea.

Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica acorda dezlegare la peşte, indiferent în ce zi ar cădea aceasta. Citește și: Când cade Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani: 2018, 2019, 2020, 2021, 2022, 2023, 2024, 2025

Temeiul scripturistic al sărbătorii Bunei Vestiri

„Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.

Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea”. (Luca I, 26-38).

Nicolae Căbăşilă observa că dacă la crearea primului Adam, Tatăl se sfătuieşte cu Fiul şi cu Sfântul Duh,  venirea la existenţă a Fiului lui Dumnezeu ca om are loc după obţinerea consimţământului cu totul liber al Sfintei Fecioare. Cea care-L naşte nu e folosită ca mijloc al venirii Lui la existenţa ca Om, fără voia ei. Nicolae Căbăşilă ne mărturiseste ca „Dumnezeu nici nu a înştiinţat de mai înainte pe Adam, nici nu l-a înduplecat să-şi dea coasta, din care avea să se zidească Eva, ci lipsindu-l de simţire, i-a răpit mădularul. Dar procedând la zidirea noului Adam, a înştiinţat-o mai înainte pe Fecioara şi a aşteptat credinţa şi învoirea ei.

A fost mai uşor pentru Apostoli să creadă că Hristos a înviat, de vreme ce L-au văzut înviat. A fost uşor pentru creştini să creadă în învierea lui Hristos, pentru că au avut mărturia Apostolilor. Dar Maica Domnului, a crezut pe baza unei simple făgăduinţe că se va petrece cu ea un fapt ce depăşeşte legea firii. A crezut posibil, imposibilul. Şi prin aceasta l-a făcut posibil, după cum susţine părintele Dumitru Stăniloae. E o lege a firii să nu poată zămisli cele ce şi-au ales viaţa fecioriei. De aceea Maica Domnului întreabă: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”. Însă, după ce îngerul îi comunică modul zămislirii minunate – „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri”, Fecioara nu s-a mai îndoit de vestirea îngerului.

În clipa în care declară că se încrede cu desăvârşire în minunea ce se va săvârşi cu ea, Fiul lui Dumnezeu Se şi sălăşluieşte în ea, zămislindu-Se Om. Naşterea lui Dumnezeu-Cuvântul ca om este o naştere unică, neavând nimic din naşterea celorlalţi oameni. Nici naşterea Sa din Tatăl, nici cea din Fecioara Maria, nu au avut ceva comun cu naşterea altcuiva. Naşterea Sa ca Om nu e o naştere din necesitatea firii, ci din bunăvoirea lui Dumnezeu.

Buna Vestire în calendarul popular

Buna Vestire este cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru că în această zi are loc primul său cântec, prin care anunţă vestirea primăverii.

Potrivit tradiţiei, dacă primul cântec al cucului era auzit pe stomacul gol, în spatele omului, era semn rău: „Cucu-n spate mi-a cântat/ şi moartea m-a săgetat!”

Există obiceiul ca în această zi, să se numere de câte ori cucul îşi cânta numele, număr care ar descoperi căţi ani mai avem de trăit.

Flăcăii şi fetele îl întrebau pe cuc când se vor căsători: „Cucule voinicule/ Câţi ani îmi vei da/ pân’ m-oi însura (mărita)?” Dacă se întâmpla ca după rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cântecul său echivala cu un an de aştepare. Dimpotrivă, dacă el tăcea, tăcerea sa era semn că avem de-a face cu o căsătorie grabnică.

De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua sa, era tăiată şi pusă în scăldătoarea fetelor, în speranţa că flacăii nu le vor ocoli.

Sursa: crestinortodox.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI