Bătăliile româno-maghiare de la Abrud

În 18 octombrie 1848 generalul Pucner, în numele împăratului de la Viena, cheamă popoarele Transilvaniei să participe la dezarmarea rebelilor (gărzilor maghiare). Prefectul Axente Sever îl înştiinţează pe Avram Iancu, în 19 octombrie 1848, despre acest plan al dezarmării. La 21 octombrie 1848, Ion Buteanu aduce de la Sibiu planul dezarmării ungurilor din Munţii Apuseni. Spre surprinderea prefectului Avram Iancu, în 21 octombrie 1848, soseşte la el o deputaţiune ungurească de la Abrud pentru „o învoire pe cale de pace”. S-a acceptat aceasta cu condiţia ca ei (ungurii) să depună armele până în 24 octombrie. Ungurii au primit condiţiile puse şi au depus armele. Din acel moment, Abrudul „a fost tratat bine şi prieteneşte şi, din acea zi până la venirea lui Hatvany, prin urmare peste o jumătate de an, s-au bucurat de cea mai mare linişte şi siguranţă sub protecţiunea românilor (s.n.). întocmai se întâmplă şi cu vecinul oraş Roşia”. (Avram Iancu – Raport)
Avram Iancu a acceptat ca în primăria din Abrud să fie folosite limba română şi limba maghiară. Ion Boeru îndeplinea funcţia de primar al oraşului Abrud, cât şi pe cea de viceprefect în prefectura lui Avram Iancu.
La Zlatna, acţiunea de dezarmare a gărzii” maghiare a avut un deznodământ tragic. În timp ce „se purtau tratative pentru dezarmarea ungurii”, în ziua de 23 octombrie 1848, comandantul acestora, Nemegyei, a ordonat deschiderea focului. Sunt ucişi mulţi români. Românii scăpaţi cu fuga au dat alarma şi s-au adunat satele care se răzbună pe laşii care au ucis în timpul tratativelor. Meritată soartă a avut şi Nemegyei. După această nenorocire soseşte la Zlatna şi Avram Iancu şi îi ia sub protecţia sa pe ungurii scăpaţi şi îi mută la Abrud.
Situaţia românilor de la poalele Munţilor Apuseni, de pe văile Crişului Alb, Someşului Mic, Mureşului, Târnavelor, Oltului (de pe teritoriul transilvănean şi Arieşului – zona Iara-Turda) (vezi harta Balint) era dramatică. Armata maghiară şi gărzile secuieşti îndeplineau cu mult zel sentinţele tribunalelor maghiare de condamnare la moarte a românilor, fără deosebiri de sex sau vârstă. Incendiau casele pe oameni, împuşcau şi spânzurau pe cei prinşi. Anul 1849 a fost catastrofal pentru românii slab înarmaţi, şi mai ales pentru cei neînarmaţi. Atunci au căzut victime cea mai mare parte din cei 40.000 de români ucişi. Generalul Bem a reuşit să înfrângă armata imperială şi să o alunge peste Carpaţi. Au găsit la Sibiu o mare cantitate de armament şi muniţie. În acest mod imperialii i-au înzestrat cu arme şi mai mult pe unguri, iar pe români îi puneau în situaţia să lupte cu lancea şi îmblăcii. Cel mai mare obstacol în calea victoriei totale care stătea în cale le era Cetatea Apusenilor, stăpânită de oastea română a lui Avram Iancu. Această redută românească nu putea fi cucerită prin forţă, ci numai prin vicleşug. În această situaţie, Kossuth hotărăşte să-l sacrifice pe unul dintre adepţii săi. Acesta era deputatul român din Bihor, Ion Dragoş. La cererea lui Kossuth, acesta face două deplasări la Avram Iancu – 25 aprilie 1849 până la Mihăileni, lângă Brad şi în 3 mai 1849 până la Abrud pentru a-i cere prefectului să depună armele.
Kossuth ştia bine că oastea lui Avram Iancu profita de orice răgaz pentru a pleca pe la casele lor să-şi mai aducă ceva merinde. În acest fel, la porţile de intrare în munţi – în cazul de faţă Buceş – rămâneau puţini ostaşi de strajă. Aceştia puteau fi uşor înlăturaţi din calea armatei maghiare.
Vasile Moldovan, în memoriile sale, scria: „Cred, că la locul acesta ar fi de interes să reproduc în traducerea românească o poruncă, ce a dat Kossuth lui Hatvany, numai câteva zile după ce a trimis la noi în munţi pe nefericitul Dragoş, cu planuri de a propune românilor pacea şi dezarmarea. Din acest document se va vedea mai bine, cu câtă perfidie şi răutate s-au purtat Kossuth şi maghiarii faţă de noi, când pe faţă ne propuneau pace, iar pe din şi pe sub mână urzeau planul infernal de a ne nimici şi de a pune mâna pe munţi”.
„Să vedem dară, ce zice Kossuth în ordinul trimis comandantului Hatvany”.
„Guvernatorul ţării, către domnul comandant de trupă Emeric Hatvany”.
În urma adresei dumitale din data de 6 luna curentă nr. 73, te încunoştinţez că după ce sub comanda d-tale de până acum sunt concentrate trupe regulate de oştire, şi peste tot o astfel de putere, care le cere un membru expert în arta belică, ca comandant, ministeriul de război a fost provocat ca locul maiorului Csutak să-l suplinească cât mai curând prin un ofiţer de ştab de rang mai înalt, căruia şi d-ta vei fi subordonat”…
Raportul d-tale cu privire la procedura deputatului Dragoş îl primesc cu mulţumită, şi te încunoştinţez, că şi eu împărtăşesc părerile referitoare la acelea, iar la raportul lui Dragoş, trimis prin ştafeta d-tale, am răspuns, că nu mă demit la nici un fel de tocmeli cu rebelii, nici nu mă las în explicaţiuni de amnistie – cui îi trebuie graţiere să o ceară – guvernul o să ştie să graţieze, unde va fi cazul. Totodată te îndrumez, ca sub pretextul armistiţiului cerut, ori al tocmelei, să nu sistezi sub nici un chip războiul (s.n.)”. Aceasta ţi-o împărtăşesc, pentru ca, până la sosirea urmaşului d-tale, să-ţi continui activitatea în înţelesul acesta şi încă cu plină energie, nebăgând în seamă nici un interes lateral”.
„Dat în Debreţin, mai 1849
Guvernatorul ţării Ludovic Kossuth m.p.”
În ziua de 5 mai 1849 (duminica) s-au purtat din nou tratative în biserica reformată din piaţa Abrudului (V. Moldovan). Atunci vine vestea că Hatvany e aproape de Abrud.
Avram Iancu reuşeşte să plece la Câmpeni înainte ca Hatvany să onoreze invitaţia ungurilor abrudeni de a intra în Abrud. Ajuns stăpân peste Abrud, Hatvany dă ordin să fie arestaţi mai mulţi români. Aşa s-a întâmplat cu prefectul Petre Dobra, care în curând este ucis. Prefectul Ion Buteanu este ferecat în lanţuri şi dus în zona Gura Honţ unde în 23 mai 1849 este spânzurat.
Aşa a început dezastrul Abrudului şi a locuitorilor săi.
În prima fază, bărbaţii unguri din Abrud (cca 600) şi din Roşia Montană (cca 400) au participat alături de cei 1400 de oşteni aduşi de Hatvany, la arestarea, molestarea, tăierea cu sabia, spânzurarea sau împuşcarea românilor.
În faza a doua, armata lui Avram Iancu încercuieşte Abrudul şi îl bate pe Hatvany. Acesta a profitat de ceaţă fugind la Brad.
Orgoliosul Hatvany se întoarce la Abrud unde este înfrânt din nou şi fuge pe la Bucium – Cerbu la După Piatră unde primeşte ultima lovitură.
Cetatea Apusenilor trebuia cucerită.
Îşi încearcă norocul şi Kemeny Farkaş cu o armată şi mai numeroasă dar românii cu tunuri de lemn, lănci şi îmblăcii au învins trufaşa oaste dotată cu arme, tunuri şi rachete incendiare.
Cred că cititorul s-a convins cine este vinovatul, sau mai bine zis vinovaţii de măcelul şi incendierea Abrudului.
Prof. Ilie FURDUIU

ANEXA 1
TABEL
cuprinzând numele eroilor ucişi de Hatvany în zilele de 5-6-7 mai (stil vechi) 1849 în Piaţa Abrudului (conform protocolului morţilor vol. III, p. 13-17 de la Biserica Ortodoxă din Abrud) (după Ţara Abrudului)

Numele şi prenumele                Vârsta            Modul în care
(ani)            a fost ucis

1. Petru Dobra (prefect)            38                împuşcat
2. Devian Sofia                        30                împuşcat
3. Cornean llina                    65                    ”
4. Hebedean Maruşca                60                    ”
5. Aron Sofia                        62                    ”
6. Cornean Avel                    42                    ”
7. Balosu Vasile                    58                i s-au tăiat urechile
8. Roaba loan                        43                împuşcat
9. Crişan loan                        40                    ”
10. Botoş Petru                    42                    ”
11. Borza Maria                    76                    ”
12. Faur Sofia                        34                spânzurată
13. Zlăgnean Solomon                48                împuşcat
14. Zlăgnean Sandor                50                    ”
15. Sturza losif                        70                    ”
16. Sturza lacob                    68                    ”
17.Oprea Onea                        60                spânzurat
18. Muierea Onii                    60                    ”
19. Popovici Simion                32                împuşcat
20. Morar loan                        30                    ”
21. Oala ginerele lui Prodan        40                     ”
22. Mustra loan                    30                    ”
23. Muierea lui Ceraschi            40                    ”
24. Botoş Petru                    62                    ”
25. Mesteacăn Elisabeta            26                    ”
26. Fer Gheorghe                    58                    ”
27. Glodean loan                    28                    ”
28. Bucium llina                    62                    ”
29. Puclă loan                        50                    ”
30. Muierea Puclii-luli                52                    ”
31. Cerniţan Sonia                    60                    ”
32. Mesteacăn Pascu                42                    ”
33. Mesteacăn Nicolae                12                    ”
34. Mesteacăn Samfira                10                    ”
35. Pascu, jeleriu Suluţiului        48                    ”
36. Muierea Pascului-Măriuţa        38                    ”
37. Pascu Ana                        10                    ”
38. Pascu Nicolae                    12                    ”
39. Pascu Gheorghe                11                    ”

ANEXA 2
TABEL
cuprinzând numele eroilor ucişi de Hatvany sau Kemeny în 25 aprilie, 5-6-7 şi 30 mai 1849 (stil vechi) (conform Consemnaţiunii nr. 7 a românilor căzuţi în Războiul civil cu maghiarii – cota/1/1849 – Arhivele Statului Alba)
Numele şi prenumele         Ocupaţia         Vârsta        Modul în care
(ani)        a fost ucis

1. Nemeş loan-tribun         învăţător         26            spânzurat
2. Dălian Ionul                 miner             18            ”
3. Golgoţ Maxim             ”                  43            ucis în luptă
4. Simion Irimie             ”                 23            ”
5. Creţu Petru                 ”                 42            împuşcat
6. Danciu Dănilă             morar              48            ucis în piaţă
7. Mateş Dumitru             miner             43            spânzurat
8. Avisalon Tobiaşu             clopotar         48            ucis de Kemeny
9. Sturza lacobuţ             miner             28            ”
10. Abrudean Alexandru     muzicant         25            împuşcat
11. Stoian loan                 miner             52            ucis în luptă
12. Haiduc loan            ”                38            ”
13. Sârbuţ Şandor             ”                 58        împuşcat de Hatvany
14. Sărindan Gheorghe    ”                33            ucis în luptă
15. Posgli Grigore             ”                 32            ucis în luptă
16. Nevrovin Petru             cizmar             50        împuşcat de Hatvany
17. Săvuţiu Veronica         casnică             35             ”
18. Berki Andrei             muzicant         28            ucis în luptă
19. Mesteacăn Elisabeta     casnică             29        împuşcată de Hatvany
20. Gata Parascie             casnică             60            ”
21. Buteanu loan – prefect     avocat             28            spânzurat
22. Tobias Ana (bolnavă)     avocat             65            ucisă de Hatvany
23. Peotra Anişca                             46            ”
24. Nagy loan                 zidar             39            ucis în luptă
25. Popa Floarea             (bolnavă)         65        Kemeny i-a tăiat mâna
ANEXA 3
TABEL
cuprinzând numele eroilor ucişi de Hatvany sau Kemeny în mai-iunie 1849 (conform Protocolului morţilor de la Biserica Ortodoxă din Abrud-Sat – Cota12/2-1848-1874 – Arhivele Statului Alba)

Numele şi prenumele                 Vârsta        Modul în care
(ani)        a fost ucis

1. Sturza Nicolae                     35            ucis (pumnat)
2. Praţa Pătruţ                        26            ”
3. Duba Nicolae                     63            ucis de Hatvany în piaţă
4. Baba Gavrilă                        63            împuşcat (pumnat)
5.Doana…    (?)                        57            ”
6. Simina Oana                     61            omorâtă în casă
7. Măriuţa Aron                        62            ”
8. Bica Ghiorghiuţ                    63            ”
9. Rahila, slujnica lui Bica             31            ucis (pumnat)
10. Salvira Kerţil (?)                28            ”
11. Marie Săraca                     64            împuşcată
12. Moise Tău                         70            împuşcat pe câmp
13. Bădău Gheorghe loviţă             47            ucis (pumnat)
14. Haza Flurie                         50            împuşcat acasă
15. Anca llina a Boiului                58            împuşcată pe drum, fugind
16. Deoanca Marie                     41            ucisă (împuşcată)
17. Slujnica Cioplii                     43            ucisă (pumnată)
18. Braşcoviţă Ana                     78            spânzurată
19. Toader Gângavu                 62            împuşcat acasă
20. Anica, slujnica Samfiruţii         21            ”
21. Kelemen Mariţa Moise             82            ”
22. Nicolae Vlădiţă                    53            ”
23. Cenuşă losif                     85            „

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI