„Bătălia pentru Europa” – reverenţa albaiulianului Dumitru Henegar în faţa Zeului Fotbal

Odată, marele cronicar sportiv Ioan Chirilă a spus despre fotbal că „şi-a construit catedrale”. Pesemne că dorinţa de a intra într-un astfel de templu sacru al sportului rege l-a mânat pe Dumitru Henegar să scrie, sub titlul „Bătălia pentru Europa”, o splendidă istorie (în două volume) a Campionatului ce ţine „cu respiraţia tăiată”, o dată la 4 ani, toţi microbiştii de pe bătrânul continent.

Truda lui n-a durat o lună sau un an, s-a întins pe un deceniu, semn că, chiar dacă unii ar putea zâmbi, cu fotbalul nu-i de glumit, acesta trebuind tratat cu maximă responsabilitate. Sportul ăsta magnific, jucat la firul ierbii şi adulat de ocupanţii tribunelor, nu se poate hrăni „cu firimituri”, ci îţi pretinde să-i pui sufletul pe tavă, să-i rezervi o parte din tot ce ai tu mai bun ca om – minte, energie, capacitate de creaţie şi sinteză, spirit de sacrificiu şi mai ales dragoste. Toate astea, plus încă altele pe deasupra, le-a scos din „cămările” fiinţei sale gazetarul, cu ştate vechi în meserie, Dumitru Henegar, prin produsul editorial rezultat umplându-ne sufletul de bucurie.

Tehnic vorbind, „Bătălia pentru Europa” e structurată pe două „runde” – perioadele 1960 – 1996 şi 2000 – 2012. Dumitru Henegar pleacă meticulos de la origini, când fotbalul se juca cu „un obiect umplut cu păr” ori „cu o băşică umflată cu aer” şi ajunge în zilele noastre, când mingile sunt confecţionate de firme de prestigiu, având o dinamică în aer ce merită studiată de experţi în fizică. Pentru vârstnici, cărţile sunt prilejuri de aducere aminte, iar pentru tineri sunt şanse de a înţelege esenţa acestui sport formidabil.

Rând pe rând ni se înfăţişează înaintea ochilor cele 14 ediţii ale Campionatului European: Franţa – 1960, Spania – 1964, Italia – 1968, Belgia – 1972, Iugoslavia – 1976, Italia – 1980, Franţa – 1984, Germania de Vest – 1988, Suedia – 1992, Anglia – 1996, Belgia & Olanda – 2000, Portugalia – 2004, Austria & Elveţia – 2008, Polonia & Ucraina – 2012.

Fiecare este analizată amănunţit – începând cu meciurile jucate în preliminarii şi disputele din cadrul turneelor finale, pe măsură ce se avansează spre partidele din semifinale şi finale informaţia oferită cititorului fiind tot mai densă. Nimic nu-i scapă ochiului şi minţii agere a lui Dumitru Henegar – ştie să povestească magistral, să adune date din te miri ce surse, să facă statistici, să caute “în subsolul” vieţii fotbaliştilor şi a antrenorilor, să realizeze ierarhii şi să pună în prim plan genii în materie de “îmblânzit” balonul rotund pe dreptunghiul verde: Michel Platini, Franz Beckenbauer, Bernd Schuster, Marco Van Basten, Brian Laudrup, Matthias Sammer, Zinedine Zidane, Cristiano Ronaldo, Xavi Hernandez etc.

Deoarece pentru orice lucru frumos trebuie mulţumit cuiva, autorul nu uită să-i fie recunoscător (în numele nostru, al tuturor), rezervându-i un spaţiu aparte, lui Henry Delaunay – promotorul Campionatului European. Deloc de lepădat e şi punerea în foaie a poveştii trofeului ce răsplăteşte regina Europei fotbalistice. Doar pentru a ridica deasupra capului această cupă se trudesc “actorii” din teren şi “regizorii” de pe margine! Pentru că fotbalul înseamnă, înainte de toate, sacrificiu, Dumitru Henegar “pune lupa” pe aspecte mai puţin cunoscute de public din viaţa unor jucători. Spre exemplu, e înduioşătoare relatarea momentului când danezul Kim Vilfort (prin al cărui gol ţara sa a devenit campioană în 1992) a dat o fugă la domiciliu spre a-şi vedea fetiţa de 8 ani bolnavă de leucemie. Dragostea de fiică l-a adus acasă, dar iubirea faţă de fotbal l-a făcut ca, în clipa luării cupei în braţe, “să poarte o mască a fericirii peste chipul său împietrit de durere”. Nici gloria şi drama lui Marco Van Basten nu pot fi omise, căci atacantul teribil al Olandei îşi duce ţara pe culmile gloriei, iar apoi accidentările îl macină, făcându-l să renunţe la activitatea sportivă în plin succes.

Nu putea lipsi dintre coperţi nici “zbaterea” României de a fi prezentă la turneele finale. Nu am realizat performanţa asta prea des – doar în ‘84, ‘96, 2000 şi 2008 – cel mai lung parcurs avându-l în anul de graţie 2000, când, sub bagheta lui Emeric Jenei şi purtaţi înainte de stângul uimitor al lui Gheorghe Hagi, după ce am învins Anglia, am ajuns în sferturi, unde ne-a răpus galonata Italie.

Dincolo de informaţii exacte, comentarii şi analize laborioase, „Bătălia pentru Europa” captează atenţia celui care se avântă în mijlocul ei prin mulţimea de fotografii, de pe teren ori din exteriorul lui, ştiut fiind că „o poză valorează cât o mie de cuvinte”. Cifrele sunt „sarea şi piperul” cărţii, ele reflectând, între altele, aspecte ca: numărul de goluri marcate la fiecare turneu final, golgheterii, cel mai tânăr şi cel mai vârstnic antrenor sau jucător, echipa cu cele mai multe victorii ori înfrângeri, portarii care au stat cel mai mult între buturi, topurile de audienţă.

Toate acestea şi multe altele, pe care vă lăsăm să le descoperiţi singuri, întregesc un produs tipografic de excepţie. Textul şi grafica impecabilă te îmbie să stai cu ochii aţintiţi în pagină, iar firul naraţiunii te unge la suflet. Din fiecare colţ al cărţii, tiptil, fotbalul îţi sare înainte, îţi face o reverenţă până la pământ şi te determină să-l tratezi regeşte. Doar are coroană pe cap, între toate sporturile practicate pe planetă! Despre el Stanley Rous afirma: „Fotbalul reprezintă jocul secolului XX. Într-o lume bântuită de bombele cu hidrogen şi napalm, terenul de fotbal e un loc în care sănătatea şi speranţa sunt încă întregi”. Noi adăugăm: fotbalul rămâne şi jocul mileniului trei. Dumitru Henegar ne-a relevat, prin condei, splendoarea lui. Cum o nouă ediţie a lui Euro stă să înceapă, să fim cu ochii pe mingea rotundă şi jucătorii ce o împing în plasă!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI