Așa e el

Așa e el

Mihai Coșer, fostul purtător de cuvânt al Primăriei Municipiului Alba Iulia face o radiografie a mediocrilor ajunși în funcții și a celor care au în atribuțiile de serviciu găsirea scuzelor pentru șefuleț.

Nu-i asa că expresia “așa e el” ar trebui sa fie interzisă? Oricare el are, în orice moment, o infinitate de posibilitati să NU fie “așa”. Dar el alege, invariabil, in 99% din cazuri, varianta comodă, calea mediocră, că doar merge și-așa. Și fix așa se ajunge, aproape mereu, în fundătura în care ai de ales: să-i accepți/motivezi – prostia, grobianismul, lipsa de empatie, tupeul, sau sa îi dai ban/ignore etern. Că, poate, ești și tu sătul și obosit de “așa”-uri…

România ultimilor ani este foarte tolerantă cu scuza asta. Mai ales când e folosită dinspre cireada de mediocrii ajunși în funcții. Oameni goi de relevanță, reduși la nivelul unei sintagme de genul „așa e el”. Acești „E băiat bun”, „N-a vrut”, „Înțelege-l” țin aproape o armată de dependenți gata să le scuze incompetența. Papițoii de lângă, ciubucarii de funcții, nevertebrații legați prin sforăria pilelor, auxiliarii miejilor, proxiuri fără demnitate și cu disponibilitatea jertfei față de boss. O specie apărută după zeci de ani de servilism și obediență, chestie pe care o învață din familie, rebuturi cu anduranță la pupatul în coor, gardieni ai grobienilor și incapabilor, obișnuiți să urle de durere dacă șefu se taie la deget. Cei care-l vor păzi pe prostovan în mod habotnic și nu vor încălca, în ruptul capului, codul relației șef-șefuț. Cu cât mai haotic este țiitorul funcției, cu atât mai disciplinat în a-l scuza e următorul din organigramă.

Suntem, cu adevărat, o țară mândră de modul în care ne putem scuza scursurile. Din păcate, tot mai mult și mai des. E sfidătoare această lipsă de respect, oferită drept scuză, ce conviețuiește cu ideea că prostia, incompetența sunt deplin firești dacă se spune „Așa e el..”. Nu există, între toate scuzele de pe pământ, una mai plină de prostie decât „așa e el”, folosită pentru a justifica ceva. De câte ori dai peste câte un imbecil, cercul lui de prieteni și epigoni se grăbesc să-l protejeze și, în lipsa a ceva rațional, o bagă pe aia cu „așa e el”. O expresie ce te face să te retragi resemnat, cu speranța că va veni o zi când n-o să te mai simți atât de umilit și dispensabil pentru că… așa vrea el. Oricine ar fi el.

Mihai Coșer

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI