Apolodor şi Arafat din Damasc

    Am constatat de câteva zile că şi urările de Anul Nou ale românilor au până la urmă… feedback! La cumpăna dintre ani, toată lumea a pomenit de sănătate că, vorba aia din bătrâni „e mai bună decât toate” şi iată că, deodată, ne-am trezit că tocmai asta nu-i bună. Cel puţin aşa susţine Traian Băsescu, că pe Boc nu l-a auzit nimeni să-şi spună părerea, de unde şi demisia-blitz a lui Raed Arafat. Preşedintele admite că nu cunoaşte în detaliu proiectul de lege după care va funcţiona sănătatea românească. D-aia l-a şi forţat pe siriano-palestinianul nostru să plece val-vârtej din minister: SMURD-u’ nu aude, dar le potriveşte…
La noi în România, când ceva merge bine, musai trebuie distrus, nu ajutat sau îmbunătăţit. O concurenţă pentru SMURD, adică o mulţime de SMURD-uri locale, pare o idee bună, pentru că se ştie, o concurenţă loială şi sănătoasă va naşte servicii mai bune şi mai ieftine. Dar aşa cum s-a văzut cu direcţiile de protecţie a copilului, cu şcolile şi spitalele, aruncarea răspunderii pe umerii autorităţilor locale le-a făcut pe acestea să strângă cureaua la subvenţionarea căldurii, să întârzie plata persoanelor cu handicap, aşteptând mila guvernanţilor.
Să admitem că Raed Arafat şi-o fi dat demisia din minister pentru pentru că prin noua Lege a sănătăţii i se periclitează „afacerea”. O fi visul său, dar dacă nu era atât de important nu-şi dădeau atâtea milioane de români cei doi la sută din impozit pentru sprijinirea acestui sistem vital! Probabil că la aceasta face aluzie Traian Băsescu, atunci când vorbeşte de sume uriaşe care vin de la stat la SMURD. Nu cumva, în mare parte, sunt tocmai sumele datorate, într-adevăr, de noi, statului, dar dirijate tot de noi spre întreţinerea SMURD-ului? Cetăţenii cred însă altceva: s-a ajuns la un adevărat fenomen de masă, oamenii ies benevol în stradă, ca în decembrie 1989, ca să-l susţină pe Arafat. Dacă cineva  i-ar sugera să candideze la funcţia supremă, probabil sirianul ar câştiga alegerile „en-fanfare”. Numai că oamenii care ştiu să facă un anumit lucru foarte bine, nu tânjesc să ajungă într-un fotoliu din care ai ocazia să faci foarte mult rău…
De-a lungul istoriei, doi străini au venit pe aceste meleaguri tocmai din Damasc, ca să ne dea, nu să ne ia: Apolodor, când l-au pus romanii să edifice podul peste Dunăre, peste care au mărşăluit legiunile împăratului Traian, dar şi cea mai avansată civilizaţie a antichităţii şi Raed Arafat, născut şi trăitor doar 3 zile în oraşul milenar, cel care, chiar în zorii libertăţii postdecembriste, în 1990, punea bazele Serviciului Mobil de Urgenţe Reanimare şi Descarcerare – SMURD. În urmă cu un secol, un alt străin, francezul Carol Davilla, a părăsit „Oraşul Luminilor”, pentru a veni în Valahia să pună la punct sistemul sanitar din principat, cum am spune astazi, „de tip european”.
Izvoarele istorice nu consemnează dacă Apolodor a fost schimbat din rangul de arhitect imperial după moartea augustului Traian, dar e sigur că pe Davilla, deşi şi-a început cariera de organizator medical luptând cu holera ce făcea ravagii în timpul lui Cuza, regele Carol I nu l-a înlăturat, recunoscându-i meritele. Lunga domnie a primului rege al României moderne l-a pus la adăpost pe Davilla ceea ce nu s-a întâmplat cu Raed Arafat! Probabil că actualii guvernanţi, ascunşi în poala şefului statului, au strigat „Uraaaa!!”, atunci când palestinianul şi-a anunţat demisia. Organizatorul de toată isprava al unei reţele naţionale de salvat vieţi, numit în 2007 subsecretar de stat la Sănătate, tocmai pentru că a scurtcircuitat drumul birocraţiei între fundaţia sa şi interesele statului, nu putea rezista prea mult într-o lume în care Sănătatea, Cultura, Educaţia, chiar Ştiinţa şi Cercetarea, ori au culoare politică, ori nu mai există deloc!
Decât să rămână în genunchi, Arafat a preferat să demisioneze demn şi să urce pe baricada celor care acuză viitoarea Lege a Sănătăţii. Care o fi minunată din moment ce însuşi preşedintele Băsescu o laudă, susţinând că nu vom suferi. Descentralizând SMURD-ul, primăriile vor admite înfiinţarea unor mici servicii de intervenţie, fărâmiţate financiar, mai scumpe, pentru cine va fi dispus să se îmbolnăvească pe banii lui! În mod sigur vom asista la înlocuirea medicinei lui Hipocrate cu comerţul ambulant… Noroc că Băsescu a retras proiectul cotrocenist al Legii sănătăţii…
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI