Alin Tomuș, sociolog: Nu este vorba nici despre carburanți, nici despre ulei cum am fi tentați să credem ci despre încredere și speculă

Alin Tomuș, sociolog: Nu este vorba nici despre carburanți, nici despre ulei cum am fi tentați să credem ci despre încredere și speculă

Ceea ce am trăit în societatea românească a ultimelor zile a produs o scară largă de reacții de la amuzament până la îngrijorare cu privire la puterea unui zvon. În acest context, dorința de simplificare a subiectului a fost mai degrabă o formă de neasumare a responsabilității decât un exemplu de înțelegere asupra fenomenelor din societatea românească actuală. Fară a avea pretenția exprimării adevărului absolut, câteva aspecte merită menționate în sensul în care la o eventuală acutizare a fenomenului să ținem cont de câteva aspecte, sigur, prezentate pe scurt în ceea ce urmează.

Faptele: Pe fondul conflictului dintre Rusia și Ucraina vreme de câteva zile prețul carburanților a cunoscut o dinamică de ordin crescător, fapt care a alimentat ideea că ne vom confrunta în perioada imediat următoare cu mecanisme necunoscute publicului larg și care vor avea ca principal efect stabilirea prețului carburanților la niveluri fără precedent. În acest context, apariția la Beiuș a cazului unei benzinării care a afișat prețuri peste 10 ron/litru, considerat la rândul său un prag psihologic destul de ușor de perceput de către mentalul colectiv, nu a făcut altceva decât să confirme faptul că, iată, inevitabilul s-a produs și singura formă de reacție acceptabilă este să declanșezi în ultimul moment o acțiune de aprovizionare cu carburanți folosind toate recipientele aflate la dispoziția ta. Singurătatea omului modern în fața hazardului a fost din nou confirmată chiar dacă narativul la care am fost expuși zeci de ani pretindea altceva.

A fost fără doar și poate un război al lumilor cu telefonul în mână, dar nu așa cum a fost el consacrat de către Orson Wells, ci într-un context, despre care am vorbit și cu alte ocazii în care viteza și cantitatea de informații la care avem acces duce inevitabil la o slăbire a capacităților noastre analitice. La doar câteva zile distanță centrul de greutate al comportamentelor sociale se mută către un produs de bază, uleiul, urmând același pattern de achiziționare având la bază ideea că, în curând, lucrurile pe care nu le cunoaștem sau le cunoaștem parțial vor duce la dispariția unui anumit tip de produse din magazinele la care avem acces. Îngrijorarea de această dată nu a vizat prețul ci dispariția posibilității de achiziționare. În spatele acestui comportament, convingerea că fiecare este pe cont propriu indiferent ce ți se spune din mediul exterior. Tu știi mai bine…. Să nu aveți cumva impresia că acest tip de conștiință este în raport doar cu alimentele. Priviți atent dinamica relațiilor dintre noi.

Ce trebuie luat în calcul: Contextualizarea datelor pe care le ai la dispoziție este mereu necesară pentru o analiză care să te apropie de adevăr. Așadar, cred că este bine să ne referim la evenimentele zilelor trecute în paradigma pe care o considerăm a fi corectă. Panica generată, cozile mari la stațiile care vând carburanți, achiziția exagerată de produse de bază în contextul în care statul român a comunicat pe toate căile posibile că nu sunt motive de îngrijorare arată dincolo de orice dubiu că o parte importantă a cetățenilor României nu au încredere în instituțiile statului și nici în mesajele transmise de acestea. Reacția, în context, era previzibilă, era suficient să ne uităm pe cifrele prezentate de-a lungul timpului în dreptul acestui indicator al încrederii și să consatatăm că într-o situație complicată oamenii vor reacționa în această manieră. Apoi, poate că, înainte de a ne amuza și mira cu privire la psihologia socială manifestată în aceste zile, ar trebui să ținem cont de faptul că aproape o treime din angajații români sunt încadrați cu salariul minim pe economie și de realitatea că pentru aceștia o posibilă economie de 200 de lei la carburanți înseamnă destul de mult pentru bugetul șubred al familiei. Este o realitate sau nu faptul că avem în România familii cu doi angajați cu venituri mici și care, chiar dacă muncesc, tot nu reușesc să își asigure o calitate a vieții în conformitate cu anii modernității pe care îi pretindem cu fiecare ocazie pe care o avem? Despre majoritatea pensionarilor cred că nu este necesar să mai vorbim. Știm deja cum trăiește un pensionar…

Specula: Oricât de mult am discuta despre ce se întâmplă în economie, o chestiune de principiu este clară și anume că, odată cu creșterea cererii cu privire la un produs existent pe piață este probabil să crească prețul de tranzacționare pentru acesta. Statul nu poate interveni legal în această chestiune oricât de mult ne-am dori asta dar poate să se asigure că nu intervin politici anti-concurențiale, că sunt amendate orice fel de astfel de practici, că cetățenii sunt informați corect, profesionist și la timp cu privire la ceea ce se întâmplă în economie pentru a nu crea senzația că ne aflăm în epoca haiduciei și că oricine, oricând poate duce specula la nivel de lege a economiei de piață. Repet, nu a fost și nu este despre carburanți sau ulei, este despre încredere și asta este de manieră să îngrijoreze un mecanism în care vorbim despre consolidarea democrației. Această consolidare este inevitabil corelată cu nivelul de încredere al cetățenilor în instituțiile statului.

Sigur că statul a intervenit prin instrumentele legale pe care le-a avut amendând, suspendând, aplicând măsuri care să ofere siguranța că orice haiducie este cel puțin supravegheată. Va restabili acest tip de măsuri încrederea pe care cetățenii o au în statul român? Răspunsul este evident pentru cel care înțelege că deteriorarea încrederii a reprezentat un proces și nu un eveniment izolat și că reconstrucția încrederii se poate face ca urmare a unui proces strategic, profesionist și discret. La fel de adevărat este și faptul că situațiile de criză reprezintă un factor de accelerare a unui astfel de proces. Vom vedea în ce măsură vom ști să privim aceste lucruri ca pe o oportunitate sau ca pe o amenințare.

Ce putem face: Din nou, fără pretenția descoperirii vreunui adevăr eliberator și absolut, trebuie apreciat faptul că suntem obligați să ne întoarcem privirea strategică spre educație ca armă împotriva manipulării, că măcar în această vreme învolburată ar trebui să ne întoarcem către oamenii cu adevărat pregătiți pe care îi avem. Nu sunt puțini, sunt doar tăcuți…

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI