Alianţe şi prinţipuri

Alianţa PNL-PC, botezată ACD, a stârnit, aşa cum era de aşteptat, vii reacţii în rândurile comentatorilor politici, ea fiind etichetată în general ca o mezalianţă, având în vedere desigur legăturile cu fosta Securitate ale lui Dan Voiculescu, zis şi Felix Motanul. Părerea sinceră a membrilor PNL, însă, cu excepţia lui Ludovic Orban, a lui Călin Popescu Tăriceanu, a lui Varujan Vosganian şi a Adrianei Săftoiu, a rămas, cel puţin până ieri, un mister chiar mai greu de dezlegat decât acela al morţii păsărilor căzute din cer în diverse locuri de pe planetă, căci în Italia a fost identificată şi invocată drept cauză o indigestie severă a zburătoarelor iar în România, cum altfel, ambetarea lor prin consumul unor vişine scăpate dintr-o damigeană spartă sau ceva în genul acesta. Se tem liberalii de „dictatorul” Antonescu, sau ceea ce îi interesează şi pe ei, ca pe majoritatea celor intraţi în politică, este accederea la putere cu orice preţ, fie el şi acela al abandonării principiilor clamate cu forţa tunetului, letal pentru „insecte” gen Mona Muscă? Ambele variante sunt plauzibile şi poate că au acţionat combinat. În fond, ce să faci cu prinţipurile dacă nu ajungi la putere? Poţi să te îmbogăţeşti cu ele, să-ţi tragi firme, vile, terenuri, limuzine, conturi şi tot ce poate fi mai tentant pe lumea asta? Categoric, nu. În schimb, dacă te baţi cu ele în piept, s-ar putea să deranjezi pe cine nu trebuie, să fii dat afară din partid şi să ajungi ca fraierul unul dintre cetăţenii trataţi de guvernanţi ca nişte numere, vorba lui Sobaru. Şi asta exact când partidul, dacă se mai opinteşte un pic, poate ajunge la putere într-o alianţă mult mai puternică decât ACD, respectiv PSD-PNL-PC şi, de ce nu, UDMR, că după cum am văzut formaţiunea aceasta este deschisă tuturor.
Potrivit consilierului prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, Alianţa PSD-ACD (respectiv PNL-PC, n.r.) „va obţine un scor agregat de maximum 40%, ceea ce nu poate fi numit un succes”. Eu nu împărtăşesc această opinie avansată de autorul celebrei fabule „Albă ca Zăpada”, dar s-ar putea ca nici emitentul declaraţiei de mai sus să nu creadă, lucru ce nu ar constitui o premieră în cazul lui şi al altor foşti sau actuali şefi de instituţii trăitoare din sondarea opiniei publice. Din propriul sondaj de opinie făcut în piaţă, în magazine şi în alte locuri publice precum şi pe forumurile diverselor publicaţii sau pe alte site-uri de pe internet, am tras concluzia că, în acest moment cel puţin, orice alianţă anti-Băsescu şi anti-PDL are mari şanse de succes pentru că atât preşedintele cât şi partidul lui de suflet, ca să nu mai vorbesc despre guvern, sunt percepuţi ca inamici ai naţiei. Şi asta întrucât nu numai că nu au reuşit să scoată ţara din criză, dar lasă impresia că nici nu ştiu, nu vor sau nu sunt în stare s-o facă. În plus, aroganţa şi cinismul portocaliilor au ajuns să calce pe nervi pe toată lumea. Cineva a observat că, de sărbători, când nu prea se mai urmăreşte presa, a existat totuşi un text foarte citit şi anume mesajul Regelui Mihai. L-am citit şi la rândul meu şi sunt de acord că el a impresionat prin normalitate, prin atestarea faptului că o personalitate publică se poate adresa oamenilor cu înţelegere, cu respect pentru suferinţele prin care trec într-un moment istoric greu, cu căldură chiar. Evident, cu condiţia ca acea personalitate să fie sinceră şi, prin anvergura ei, să se situeze deasupra meschinelor lupte pentru putere şi ciolan, lupte cu şi în noroi de fapt, generatoare de lehamite şi disperare neputincioasă.
Maria Lucia MUNTEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI