Aiudeanca Florica Maria Sas, după ce a fost răpită şi dusă ca sclavă în unul dintre haremurile Imperiului Otoman, a ajuns o celebritate în Marea Britanie

Aiudeanca Florica Maria Sas, după ce a fost răpită şi dusă ca sclavă în unul dintre haremurile Imperiului Otoman, a ajuns o celebritate în Marea Britanie.

De multe ori, unele evenimente din viață ne schimbă radical sensul spre care tindem. Unul dintre cele mai interesante cazuri de schimbare a cursului vieții l-a avut o aiudeancă care, în secolul al XIX-lea, a ajuns în înalta clasă a Marii Britanii. Florica Maria Sas s-a născut în Aiud pe data de 6 august 1841, iar la vârsta de șapte ani a rămas orfană. Revoluția din 1848 a forțat-o să părăsească Aiudul și casa în care s-a născut, plecând din Transilvania în Muntenia.

Copilă fiind, Florica a fost răpită dintr-o tabără de refugiaţi şi dusă într-unul din haremurile Imperiului Otoman, pentru ca apoi, la vârsta de 18 ani, să fie oferită spre vânzare ca sclavă. În mod normal, ar fi trebuit să trăiască în haremul pașei din Vidin, cel care a cumpărat-o, dar destinul a vrut altceva. Nu se știe cum, dar un explorator britanic, sir Samuel White Baker, a văzut-o și, vrăjit de frumusețea aiudencei, a încercat la început să o răscumpere. Dacă a văzut că nu poate, nu s-a lăsat bătut și a… furat-o, iar împreună au fugit în Imperiul Austro-Ungar, pentru a fi în siguranţă. În mod neaşteptat, iubirea la prima vedere dintre cei doi s-a transformat într-o dragoste de durată.

Sir Samuel White Baker s-a căsătorit cu aiudeanca Florica Maria Sas, dându-i un nume nou și oferindu-i o viață cu totul diferită decât cea cu care se obişnuise, vrând-nevrând, din fragedă pruncie. Urmându-și pretutindeni soțul și neuitând viața sa de sclavă în haremul otoman, Florica Maria, devenită după căsătorie lady Florence Baker, a dus o luptă neîncetată împotriva sclavagismului. Pentru aceasta, în calitate de soție a cunoscutului explorator britanic sir Samuel White Baker, a călătorit spre izvoarele Nilului, până la lacul Albert, din Africa, militând împotriva comerțului cu sclavi.

Așa cum se știe, copilăria Floricăi Maria sau Lady Florence Baker nu a fost ușoară. Răpirea, viața de sclav din haremul otoman au marcat-o suficient de tare, de aici și neobosita dorință a ei de a lupta împotriva comerțului cu sclavi negri. Curajul ei şi povestea sa de viaţă au făcut ca Florica Maria Sas să le câştige reticenţilor britanici respectul, ba chiar, în calitate de soție a lui sir Samuel White Baker, să fie acceptată în cele mai înalte cercuri ale societăţii Regatului Unit al Marii Britanii.

Împreună cu soțul său, au organizat expediţii periculoase pe teritoriul continentului african, participând la una dintre cele mai mari descoperiri geografice ale vremii: zona de izvorâre a râului Nil. S-au ajutat unul pe altul să facă descoperiri geografice care i-au adus lui faima și care s-au dovedit cruciale pentru ca Anglia să înţeleagă modul în care se schimbă peisajul african. Munca lor asiduă le-a adus recompense.

Astfel, au primit o medalie de aur de la Royal Geogra­phical Society, iar soțului ei i-a fost oferit gradul de cavaler. Totuși, nu totul a mers foarte bine pentru cei doi. S-au confruntat cu multe șicane în momentul în care societatea britanică a aflat despre trecutul Floricăi Maria, şicane în care s-a pus la îndoială inclusiv legitimitatea căsătoriei celor doi. Hotărârea soțului ei a fost de nestrămutat. Sam şi Florence s-au folosit de tot farmecul şi graţia lor, reuşind să arate că românca era o soţie perfectă, modestă şi respectuoasă, astfel că au fost primiţi în înalta societate britanică de către prinţul şi prinţesa din Ţara Galilor.

Din cele cunoscute de istorici, se pare că doar Regina Victoria a avut o atitudine mai distantă, deoarece ar fi presupus, și se pare că avea dreptate, că Florica a întreţinut relaţii intime cu soţul ei înainte de căsătorie. Ajunși la o vârstă la care gesturile necugetate se răresc, bogați fiind și mai ales acceptaţi de către aristocraţia britanică și nu numai, Florica şi Sam au trăit o perioadă de liniște și de participare la viața mondenă. Totuşi, amintirea perioadei în care a fost sclavă și-a spus cuvântul atunci când viceregele Egiptului din acea vreme le-a înaintat o ofertă de a se întoarce în Africa pentru a lupta și a stopa comerţul cu sclavi negri, ce a distrus vieţile a mii de africani şi care hrănea traficul cu sclavi din Imperiul Otoman.

Având la dispoziție o mică armată, Florica şi Sam au dus ani buni un război deschis împotriva unui sistem lacom şi înrădăcinat, lupta lor scoțând la iveală ororile comerţului cu sclavi negri, o componentă fundamentală a sistemului economic şi politic al Imperiului Otoman din acea vreme. Florica Maria Sas sau Lady Florence Baker a murit la data de 11 martie 1916, în Newton Abbot, pe teritoriu englez. În arhiva ziarului „The Times” a apărut o ştire despre moartea ei și mai ales despre povestea sa excepţională de viaţă. “Lumea n-a băgat de seamă. Ştirea morţii doamnei Baker a trecut pe locul doi. Pentru că, în ziua în care Lady Baker a trecut în nefiinţă, opt oameni au fost ucişi la Verdun.

Din păcate, povestea unei foste sclave, care a scăpat din harem şi a explorat Africa, a călătorit în lumea largă alături de iubirea ei, a părut un lucru mai puţin important”, nota prestigiosul cotidian britanic, care nu a uitat să spună la moartea ei că aiudeanca vorbea curent șapte limbi: româna, maghiara, germana, turca, engleza, araba şi kiswahili (limbă vorbită de persoanele din Africa Centrală şi de Est).

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI