Agricultura ne ridică, agricultura ne coboară!

    Un ţăran simplu mi-a spus mai zilele trecute, între altele, că „România ori va fi salvată de agricultură, ori nu va mai fi salvată deloc din actuala criză”. Şi în mare parte înclin să-i dau dreptate. Potenţialul agricol al ţării noastre este după cum se ştie printre cele mai mari din Europa, astfel încât, în condiţii optime de lucru a pământului ar putea fi obţinute recolte de cereale care să hrănească circa 80 de milioane de oameni. Plus că, în acest domeniu, chiar şi bunul Dumnezeu…parcă pune mâna şi ajută mai mult! Am simţit acest lucru cu toţii în anul recent încheiat (2011), când România a obţinut cea mai mare producţie agricolă din ultimii 20 de ani (peste 9 milioane de tone de cereale), recoltă la care au contribuit mult desigur munca şi râvna agricultorilor şi fermierilor, dar fără precipitaţiile necesare şi timpul favorabil optim pentru dezvoltarea plantelor cerealiere şi de recoltare date de Cel de Sus, sigur nu am fi înregistrat un asemenea record. Aşa se face că agricultura a avut o contribuţie de excepţie la Produsul Intern Brut (PIB) al ţării, de 12,3 la sută. Acest lucru a condus şi la un procentaj de creştere economică în trimestrul al treilea al anului trecut de 4,4 la sută şi astfel s-a reuşit obţinerea unei creşteri economice pe 2011 la nivel de ţară de circa 2 la sută. Ceea ce, în actualele condiţii de criză, nu este de neglijat.
Numai că aşa după cum am avut „un an 2011 de poveste în agricultura românească”, din cauza secetei prelungite, s-ar putea să avem (Doamne fereşte!) un an 2012 tot de… poveste, dar o poveste a dezastrului în domeniu. De ce spun acest lucru? Păi aşa după cum am văzut chiar la nivelul judeţului nostru, Direcţia Agricolă Judeţeană Alba, în baza unor studii făcute de către o comisie special constituită în acest sens, a cerut recent Ministerului Agriculturii să declare Alba ca judeţ calamitat. Asta deoarece pe lângă faptul că în toamna trecută s-au însămânţat doar circa 60 la sută din suprafeţele propuse a fi însămânţate (13.027 hectare din 20.296 hectare) s-a constatat şi că pe 87 la sută din suprafeţele reuşite a fi însămânţate culturile nu sunt răsărite, iar pe diferenţa de 13 la sută răsărirea acestora este neuniformă. Acest dezastru judeţean al însămânţărilor şi al culturilor de toamnă a fost explicat prin faptul că seceta s-a prelungit timp de aproape 5 luni, începând din august, astfel că pentru această perioadă s-a înregistrat o medie de precipitaţii de doar 35,33 litri/metru pătrat, comparativ cu media multianuală de 204,66 de litri/metru pătrat!
Aceste rezultate negative extrapolate de la nivelul judeţului nostru la întreaga ţară, pentru că peste tot seceta şi-a pus din greu amprenta, ne pot conduce la o concluzie privind dimensiunea dezastrului ce ne poate aştepta în acest an, în domeniul agricol. Deja de pe acum mulţi specialişti vorbesc despre o criză alimentară iminentă în 2012, precum şi despre faptul că acesta ar putea fi unul dintre cei mai slabi ani în domeniu. Tot specialiştii apreciază că prelungirea secetei şi în următoarele luni ar putea duce la scăderea producţiei vegetale cu până la 50 la sută. Chiar şi în condiţiile în care precipitaţiile ar intra într-un regim normal de aici încolo, tot se vorbeşte că vor fi scăderi ale producţiei agricole de 20 – 30 la sută. Acest lucru va face ca, pe lângă producţia mai slabă obţinută, să contribuie la scumpirile în domeniu şi alte efecte colaterale ale secetei, cum ar fi un deficit al furajelor în zootehnie.
Dar în afara secetei mai sunt o droaie de probleme care trag încă din greu agricultura românească înapoi. Fragmentarea excesivă a suprafeţelor agricole, lipsa finanţării şi relaţia deficitară dintre fermieri şi bănci, gradul scăzut de absorbţie a fondurilor europene, slabul procentaj de terenuri irigate la nivel de ţară, evaziunea în domeniu care, potrivit analiştilor, depăşeşte valoarea de un miliard de euro anual, lipsa asocierilor, circa 3 milioane de hectare de teren arabil lăsate anual în paragină, slaba atragere a investiţiilor străine – toate acestea frânează din greu acest domeniu vital al economiei şi al vieţii românilor. Şi aceste aspecte grave vor mai continua atât timp cât cei care nu lucrează pământul şi îl ţin în pârloagă încasează subvenţii mai grase de la Uniunea Europeană (176 de euro/hectar), în timp ce agricultorii şi fermierii care îl lucrează primesc doar 100-120 de euro/hectar! Oare cine este interesat în a avea şi a se perpetua o asemenea politică agricolă păguboasă?
Tinu MATEŞ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI