Agricultura – marea speranţă a românilor

Prin educaţia primită din fragedă copilărie atât de la părinţi, săteni şi tot procesul instructiv educativ pe care l-am parcurs, două lucruri m-au marcat cel mai mult, dragostea de a munci şi dragostea de ţară. S-ar putea să nu fiu crezut în totalitate dar am suficiente argumente dacă ar fi să fiu chestionat. Dar, eu nu mă ţin de argumente teoretice cum e în obiceiul unora azi. Prin felul cum mă îngrijesc de gospodăria-mi proprie, plus domeniul public din faţa locuinţei, la cei 71 de ani, e proba cea mai la vedere. Din respect pentru muncă şi tradiţia moştenită din sat, eu nu am renunţat o clipă la a lucra grădina şi a creşte animale şi păsări, în optica mea preocupări vitale pentru viaţă. Puţini vor crede când spun că în grădină am peste 40 soiuri de fructe plus o mare varietate de legume tradiţionale, de care avem nevoie în familie. Nu ar fi deloc rău ca asemenea preocupări să fie cultivate şi azi în conştiinţa generaţiilor ce ne urmează. Prin mass-media de azi şi măsurile impuse din afara ţării nu mă îndreptăţesc a crede a se încerca aşa ceva. Două aspecte sunt concludente. Pentru a copia străinătatea, la mulţi au dispărut fructele şi legumele din curte, au semănat iarbă (gazon) că altfel nu au acces la civilizaţie. Au anulat astfel şi gura de oxigen generată de verdeaţa mult mai abundentă decât stratul de iarbă. Ceau România!
Sistarea dreptului de a mai creşte porci în unele zone din localităţil, eu o consider o greşeală foarte mare. Va înstrăina astfel tinerii de o serie de cunoştinţe în ce priveşte creşterea şi reproducerea acestor animale, de dragostea faţă de ele, atât de necesare şi utile în traiul zilnic. Măsura s-a luat cu ochii închişi, fără a verifica la faţa locului, iar acolo unde condiţiile create prin grija şi străduinţa gospodarului corespund să nu fie sistat dreptul de a duce mai departe tradiţia. Dar cine să gândească astfel. Consilierii? Ei sunt plătiţi pentru şedinţe nu deplasare în teren. În felul acesta „Să trăiţi bine” rămâne o dorinţă dar nu şi o realitate. Tot în această direcţie se înscrie şi ideea unui ardelean (moţ) ajuns ministru cu privire la plata impozitului pe terenurile agricole necultivate. Propunerea nu-i rea dar e lipsită de o gândire raţională. Agricultura trebuie să rămână marea speranţă a noastră, a românilor!
O analiză la faţa locului ar fi orientat altfel hotărârile, nimic nu era greşit a gândi la formele organizatorice dinainte de ’89, la o reactivare a tot ce ne-a fost util şi benefic spre a ajunge din nou a ne produce pâinea pe dragile noastre terenuri. Revenirea la IAS-uri în toate centrele comunale şi SMA-uri e mai mult decât benefică. Petru MACARIE, Aiud

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI