Adrian Păunescu va trăi prin versurile sale, care îl vor face nemuritor

Adrian Păunescu s-a stins din viaţă, şi odată cu el PSD a pierdut una dintre cele mai mari valori ale partidului. Preşedintele PSD Alba, dr. Ioan Dîrzu, şi-a exprimat regretul „pentru pierderea imensă pe care România o suferă prin dispariţia omului, poetului, politicianului şi personalităţii publice Adrian Păunescu. Pentru colegii din Partidul Social Democrat, Adrian Păunescu a fost şi va rămâne un simbol al valorii artistice, al solidarităţii faţă de cei năpăstuiţi şi al dragostei de ţară. A fost un om cu o extraordinară forţă interioară, cu un talent fără seamăn şi cu realizări deosebite în afirmarea dragostei sale faţă de ţară. România a pierdut unul dintre cei mai valoroşi oameni de litere, tocmai într-o perioadă în care vocile literare româneşti sunt tot mai puţine şi tot mai puţin autentice. Adrian Păunescu a fost un autentic om de stânga, care s-a luptat întreaga viaţă pentru dreptate socială, pentru solidaritate şi pentru drepturile celor necăjiţi. Această atitudine trebuie să fie continuată de toţi cei care l-au respectat”. Potrivit declaraţiei lui Ioan Dîrzu, Adrian Păunescu este un mare om de cultură care a ştiut să-i facă pe români să-l iubească. Unii i-au mulţumit pentru că le-a creat iluzia libertăţii într-o ţară ferecată de zidurile comunismului, alţii i-au întors spatele asediindu-l cu tot felul de acuzaţii. „Copiilor noştri care n-au cunoscut frigul şi foamea din vremea comunismului le rămân versurile sale. Noi, ceilalţi, rămânem cu nostalgia că datorită lui a existat odată Cenaclul Flacăra, am recitat şi am fredonat „Iubiţi-vă pe tunuri”, „Repetabila povară”, „Aruncarea în valuri”, „Totuşi iubirea” şi multe altele. Cenaclul a pornit ca un tăvălug şi a cuprins întreaga ţară. România a fremătat la îndemnurile poetului, care cu o voce tunătoare a stăpânit masele, le-a  adus lacrimi de fericire. Românii rezistau câte 12-13 ore (în picioare), iar Adrian Păunescu reuşea, în anii ’70 – ’80 să umple singur stadioane întregi. Atunci s-a născut folkul şi s-au lansat mulţi dintre artiştii mari, iar impactul asupra „generaţiei în blugi” a fost incontestabil. Adrian Păunescu le-a dat multora senzaţia de libertate în timp ce poporul era de fapt în cătuşe. Amintirea frumoasă a rămas, iar pentru unii înseamnă cei mai fericiţi ani. Mulţi l-au iubit pe poetul Adrian Păunescu pentru versurile sale, cele care îl vor face nemuritor”. (A.D.T.)

ELIT

Mihail David - 2020

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419

3 Comentarii

Mihai 8 noiembrie 2010 at 0:37
Axy 8 noiembrie 2010 at 12:27

La moartea marelui POET

Cutremurat de-aceasta drama,
Ma simt mai singur si mai sters,
Ca scriitor de epigrama
Parc-am pierdut ultimul vers.

RETFEL 8 noiembrie 2010 at 13:50

ADIO, NEPAMANTEANULE !
7 NOIEMBRIE 2010 – zi trista pentru sufletele care simt romaneste cu adevarat ! Paradoxal aceasta zi, din punct de vedere meteorologic, este poate printre ultimele zile frumoase ale acestei toamne care ne-a cernit sufletele.
Este foarte greu de exprimat durerea ce-ai lasat-o in sufletele noastre prin plecarea TA catre alte lumi, poate mai bine, poate nu.
Un singur lucru as vrea sa TE intreb: ai reusit sa iei o gutuie s-o imparti cu cei care TE asteapta, acolo sus? Grigore Vieru, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Nichita Stanescu,….EMINESCU

O cititoare careia i s-a deschis pofta de poezie paunesciana cu poezia despre cutremurul din 1977 – „Cu moartea pre moarte calcand”

Comentariile sunt oprite

Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Acceptă Mai mult...