Adevărata reformă

    Dacă admitem că România traversează în momentul de faţă faza „capitalismului primitiv de secol XVIII”, atunci neapărat trebuie să ne referim şi la clanurile mafiote care l-au acompaniat. Şi argumente ar fi destule, pentru că lumea interlopă de la noi face casă bună cu politicul, acesta devenind tributar mai cu seamă în timpul campaniilor electorale. Exemplul cel mai concludent este Sandu Anghel alias Bercea Mondial, care s-a afişat alături de preşedintele Traian Băsescu şi se laudă că cel puţin şapte personalităţi îi sunt rubedenii, întrucât i-au botezat copiii sau nepoţii. Aceştia sunt Theodor Stolojan, fost premier, Mircea Băsescu, fratele şefului statului, Maria Huza, fostă judecătoare şi membru al CSM, Gheorghe Brenciu, fost prim-procuror la Tribunalul Olt, Nicolae Grădinaru, fost prefect de Olt şi fost parlamentar, Gabriel Diaconu, fost viceprimar de Slatina, Marian Chitea, director la Hidroserv Slatina. Păi cu asemenea „spate” nu e de mirare că prin şantaj, evaziune fiscală şi spălare de bani prejudiciul adus statului de şeful clanului ţigănesc din Slatina s-a ridicat la un moment dat la 72 de miliarde de lei vechi, acesta reducându-se la doar 11 miliarde, iar ulterior dosarele „s-au pierdut miraculos pe drum”!
Televiziunile l-au prezentat în nenumărate rânduri pe acest principe al cămătarilor, care s-a lipit de imaginea regelui mesianic, înălţat în scări pe un mândru Bucefal, pur-sânge, negru ca pana corbului şi, în buiestru de gală, însoţit de cârduri de porumbei, în alai de servitori, se plimba prin regatul său aclamat de supuşi.
Bercea Mondial aproape a devenit un mit. Este imaginea simptomatică a vremurilor pe care le trăim: de la cel mai mare, la cel mai mic, dregătorii noştri se visează unşii lui Dumnezeu pe pământ, nu mai pogoară printre mulţimile de fraieri care i-au ales, au uitat mersul pe jos, se lăfăie în limuzine scumpe, cu sute de cai putere, cumpărate fără ruşine pe bănuţul văduvei sau al sărmanului pensionar, se însoţesc cu alai de bodyguarzi, metrese, servitori, sereişti, poliţişti care le securizează traseul, opresc circulaţia… Au armată propice, servicii secrete, palate, zeci de reşedinţe la dispoziţie. Pe dânşii, viaţa nu-i costă nimic.
Acum vreo zece ani, în Austria, fără să fi izbucnit criza, s-a iscat marele scandal al aparatelor de aer condiţionat din birourile instituţiilor publice, care, la drept vorbind, nu depăşeau câteva zeci, dacă bine-mi aduc aminte. De maşini personale, pază de corp, servitori, zeci de telefoane mobile pe cap de jupân, nici pomeneală. Cine le vrea, n-are decât să şi le cumpere! Nicăieri în lumea civilizată nu se opreşte circulaţia când trec aleşii, nicăieri în lumea liberă statul nu plăteşte servitorii, maşina, benzina, telefonul, amanta, casa demnitarului, decât acolo unde adevărata democraţie nu a reuşit.
Am întâlnit undeva o anecdotă extrem de potrivită plaiurilor dâmoviţene. Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema: „Care este diferenţa dintre un politician şi un hoţ?” Dintre multele răspunsuri, unul i-a atras în mod deosebit atenţia: „Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am nimerit-o?” În replică, Millor i-a spus doar atât: „Stimate domn, sunteţi un geniu. Sunteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi!”
În concluzie, puneţi-i pe demnitari să-şi plătească toate serviciile de care se folosesc, feriţi-i de ispitele interlopilor şi România poate ieşi din criză la pas. Prima, ar sucomba corupţia, abia apoi vor veni la putere cei care vor să-şi slujească naţia, nu buzunarul, neamurile şi prietenii. E singura reformă urgentă! De a doua zi vom privi cu alţi ochi Europa democratică. Şi poate vom înţelege…
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI