9 septembrie – Sfinții Ioachim şi Ana, părinții după trup ai Maicii Domnului şi bunicii Domnului Hristos, cinstiți de Biserica Ortodoxă

Biserica Ortodoxă îi cinsteşte, în fiecare an, pe 9 septembrie, pe Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana, părinţii după trup ai Maicii Domnului şi bunicii Domnului Hristos.

Sfântul Ioachim era din seminția lui Iuda și descendent al Regelui David. Ana era fiica preotului Matan, din seminția lui Levi, asemenea Marelui Preot Aaron. Matan a avut trei fiice: Maria, Zoe și Ana. Maria s-a căsătorit în Betleem și a născut-o pe Salomeea, Zoe s-a măritat și ea în Betleem și a născut-o pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, iar Ana s-a măritat în Nazaret cu Ioachim și la o vârstă înaintată a născut-o pe Maica Domnului.

Ioachim și Ana au fost căsătoriți timp de cincizeci de ani fără să aibă copii şi nu au deznădăjduit, aducându-şi aminte de Sfântul patriarh Avraam şi de soţia lui, cinstita Sara, care la bătrâneţe a născut fiu pe Isaac, după făgăduinţă. Dar, la această vrednicie nu au ajuns până ce nu s-au rugat lui Dumnezeu, în amărăciunea sufletului lor, cu mult post şi rugăciune.

Sinaxarul zilei ne spune ei erau drepți înaintea lui Dumnezeu şi la fiecare sărbătoare luau două părţi din câştigul lor, o parte o dădeau săracilor, iar pe cealaltă o dădeau lui Dumnezeu.

Odată, pe când erau deja bătrâni și erau în Ierusalim să jertfească Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim: „De ce aduci darul înaintea mea? Oare nu ştii că nevrednic eşti să aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lăsat seminţie în Israel?”.

Şi a plecat Ioachim foarte întristat şi ruşinat şi defăimat de la praznicul acela, şi, de mâhnire, nu s-a întors la casa sa, ci s-a dus în pustie şi s-a rugat lui Dumnezeu patruzeci de zile şi striga către Dumnezeu cu lacrimi, ca să-i dea lui rod pântecelui. Asemenea şi Ana, în casa şi în grădina ei, se ruga lui Dumnezeu. Şi i-a auzit pe dânşii Domnul şi a trimis pe îngerul Său, binevestindu-le lor naşterea Maicii Domnului, care a şi fost, spre mântuirea a tot neamul omenesc.

Ana a rămas în curând însărcinată, iar peste nouă luni a născut-o pe Sfânta Fecioară Maria. Zămislirea Maicii Domnului este prăznuită de Biserică în 9 decembrie, iar Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită pe 8 septembrie.

La vârsta de trei ani, Ioachim și Ana au dus-o pe Sfânta Fecioară la Templu și au închinat-o slujirii lui Dumnezeu, încredințând-o preotului Zaharia. Atunci, după ce părinții ei au adus sacrificii Domnului (după obiceiul vremii), au lăsat-o împreună cu celelalte fecioare în camerele Templului să crească acolo. Biserica prăznuiește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în 21 noiembrie.

În următorii șapte ani, Dreapta Ana și Ioachim au vizitat-o adesea pe Maria la Templu, până la moartea lor; aceasta a rămas însă orfană la vârsta de zece ani. Sfântul Ioachim a trăit 80 de ani, iar Ana 79 de ani. Prăznuirea adormirii Sfintei Ana are loc în 25 iulie.

În timpul domniei Sfântului Iustinian Împăratul (527-565), a fost construită o biserică în cinstea Sfintei Ana la Deutera. Împăratul Iustinian al II-lea (685-695; 705-711) a restaurat această biserică după ce Sfânta Ana i-a apărut în vis soției sale însărcinate. Atunci trupul și vălul (maforionul) Sfintei Ana au fost aduse la Constantinopol.

În România, cinstitele moaşte ale Sfinţilor şi Drepţilor Părinţi Ioachim şi Ana au fost aduse la Catedrala Patriarhală din București cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe 23 august 2013, de către o delegație a Bisericii Ortodoxe din Cipru. Timp de trei zile mii de credincioși s-au putut închina la moaștele celor care sunt ocrotitorii familiilor.

Pe 9 septembrie pomenim şi pe Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona, născut în anul 1700 în Rusia, care timp de 25 de ani a vieţuit într-o peşteră pe malul pârâului Vorona. A fost ucenicul Sfinţilor Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicicovski. Aflându-şi sfârşitul, şi-a dat duhul în peştera sa la 29 martie 1789.

Tot astăzi, pomenim şi pe Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău, care s-a născut la începutul secolului al XVII-lea în satul Mesteacăn, Neamţ. A intrat de tânăr în obştea Mănăstirii Tazlău, iar pentru viaţa sa a dobândit de la Dumnezeu darul rugăciunii curate, al vindecării bolilor şi al izgonirii demonilor. Sfântul Chiriac a trecut la Domnul în jurul anului 1660. (V.N.)

Sursa Crestinortodox.ro și Basilica.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI