Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

5 septembrie 1944: Armata a IV-a Română oprea ofensiva germano-ungară din centrul Transilvaniei. Contribuţia acesteia la eliberarea de sub ocupaţia Ungariei

Publicat

în

În cel de-al doilea război mondial, armata noastră nu a fost deloc una de neglijat din punct de vedere a disciplinei și curajului. Însă pentru zona politică, interesele marilor puteri și poziționarea geografică au făcut imposibilă situația de a nu face compromisuri.

La 5 septembrie 1944, grupări mari de armate germano-ungare au trecut la ofensivă în Podişul Transilvaniei, pe direcţia Cluj-Turda-Sibiu şi Târgu Mureş, având ca obiectiv strategic luarea în stăpânire a crestelor Carpaţilor Meridionali. Luptele au durat până la 14 septembrie, când se încheie bătălia decisivă din Podişul Transilvaniei, cu zdrobirea forţelor inamice şi eliberarea teritoriului românesc din intrândul de la Sf. Gheorghe – Odorhei.

Ofensiva inamicului fiind definitiv oprită după patru zile de lupte îndârjite, comandamentul german a hotărât retragerea pe malul de nord al râului Mureş, ceea ce a permis Armatei a 4-a române, sub comanda generalului de corp de armată Gheorghe Avramescu, să pornească, în dimineaţa zilei de 9 septembrie, ofensiva, zdrobind apărarea inamică şi creând capete de pod la nord de Mureş, în zonele Sânpaul, Iernut-Cipău, Luduş şi Viişoara. În această operaţiune strategică, un episod important şi dureros a fost cel de la Oarba de Mureş.

Electrica Furnizare Discount

Ofensiva generală, pe întreg frontul, a Armatei a 4-a române a fost declanşată la 23 septembrie 1944. Lupte extrem de violente s-au purtat pe Dealul Sângeorgiu, care domina Valea Mureşului, între Cipău şi Iernut, ca o adevărată fortăreaţă naturală, puternic organizată genistic şi apărată cu înverşunare de unităţi ale Diviziei 8 cavalerie germană SS. Înălţimea a fost cucerită pe 26-27 septembrie, în urma unor atacuri hotărâte, executate de ostaşii Diviziei 9 infanterie.

Luptele de la Oarba de Mureş pot fi socotite ca fiind cele mai grele şi mai sângeroase dintre cele desfăşurate de unităţile Armatei a 4-a române în Transilvania. Dovada concludentă a acestui fapt este numărul enorm de jertfe: 11 mii de soldaţi şi ofiţeri români morţi în această cruntă bătălie. Acest lucru putea fi evitat în mare măsură, dacă generalii sovietici dădeau dovadă de mai multă loialitate faţă de „aliaţii” lor români, faţă de vieţile combatanţilor angajaţi în războiul comun.

Dezvoltând ofensiva în adâncime, unităţile armatei române au eliberat,la 28 septembrie, oraşul Târgu Mureş. O zi mai târziu, la 29 septembrie, a fost eliberat oraşul Reghin.
Lupte importante au avut loc pe Valea Mureşului, la vest de Munţii Apuseni, în Podişul Transilvaniei, pe văile Crişurilor, pentru eliberarea oraşelor Turda, Cluj, Huedin, Salonta şi Oradea.
Una din operaţiunile militare de mare importanţă a fost „Operaţiunea Cluj”, începută de Armata a 4-a română, la 9 septembrie 1944, pe direcţia principală a loviturii aflându-se Corpul 6 armată.

Eliberarea Clujului a fost rezultatul eforturilor eroice făcute de trupele de la aripa stângă a Diviziei 18 Infanterie Munte Română, care a executat o dublă învăluire a inamicului din acest oraş împreună cu Divizia 2 Munte şi Divizia 1 Cavalerie, care au acţionat pe la vest de oraş, a unor unităţi militare sovietice.

Trupele române şi sovietice au executat pătrunderea la est şi vest de oraş concomitent cu atacul frontal al inamicului din Cluj. Corpul 104 sovietic a angajat lupte dârze pe marginea de sud a Clujului. Inamicul rezista cu înverşunare, întrucât Clujul reprezenta un pion de bază al apărării sale din Transilvania.

În această situaţie, acţiunea de învăluire largă, de la nord-est, executată de trupele de aripă stângă a Armatei a 4-a, de Divizia 18 Infanterie Munte Română şi Divizia 1 Cavalerie, pe la vest, au uşurat mult acţiunea frontală a Corpului 104 sovietic şi a grăbit momentul eliberării oraşului. Trupele române acţionau la nord, dincolo de gară.

Ameninţate cu încercuirea, trupele inamice au început retragerea, astfel că, în ziua de 11 octombrie, către amiază, Clujul a fost curăţat în întregime de inamic. Nemijlocit, Divizia 18 Infanterie Munte Română şi-a adus contribuţia deosebită la eliberarea oraşului. Dar trebuie, totuşi, completat că eliberarea Clujului s-a făcut nu cu Divizia 18 Infanterie Munte Română, ci şi prin eforturile deosebite ale Diviziei 9 şi 11 Infanterie, care au executat învăluirea Clujului, prin dreapta, şi ale Diviziei 2 Munte şi Diviziei 1 Cavaleri, prin stânga, care au intrat în Cluj prin cartierul Mănăştur cu grosul forţelor, pe strada Câmpului.

Rolul hotărâtor în eliberarea Clujului l-au avut cele 7 divizii române şi, apoi, cele doar două divizii din Corpul 104 sovietic. Eliberarea a fost, este şi va rămâne o victorie românească.
Eliberarea Clujului, la 11 octombrie 1944, cel mai important centru cultural, administrativ şi economic al Transilvaniei, a constituit un eveniment deosebit de important în acea etapă a războiului, pentru dezrobirea Transilvaniei de Nord-Est.

La 25 octombrie 1944 au fost eliberate de sub ocupaţie străină ultimele teritorii româneşti – oraşele Carei şi Satu-Mare.
După eliberarea teritoriului naţional şi anularea, practic, a deciziei arbitrare de la Viena, din anul 1940, marile unităţi operative ale Armatei Române, alături de armatele sovietice, au luat parte la eliberarea Ungariei, a Cehoslovaciei şi a unor zone din Austria.

Sinteza efortului militar al României în războiul antihitlerist, în operaţiunile militare purtate timp de 263 de zile, pe o distanţă de 1.700 km se prezintă astfel: efective participante: 538.536 militari, din care 455401 din trupele de uscat, 73, 667 din aeronautică şi 9.468 din marină. Pierderile suferite se ridică la 169.822 militari, din care 21.035 morţi, 90.344 răniţi şi 58.443 dispăruţi.

Pierderile provocate inamicului se cifrează la 136.529 militari, din care 18.731 morţi găsiţi pe teren şi 117.798 prizonieri.
În ceea ce priveşte efortul economic pentru susţinerea războiului antihitlerist, costurile depăşesc două miliarde de dolari, faţă de 300 milioane de dolari cât se stabilise prin Convenţia de armistiţiu.

sursa: ziarulfaclia.ro

Publicitate

Opinii - Comentarii

16 septembrie – Leul este instituit ca monedă a țării. Istoria monedei naționale

Publicat

în

Ziua monedei naționale • Istoria leului ca monedă națională

Istoria leului românesc începe cu secolul al XVII-lea când în Principatele dunărene se foloseau ca monedă taleri olandezi, löwenthaler, care aveau gravat pe ei un leu rampant, locuitorii denumindu-l generic “leu”. Această monedă a fost folosită în Țările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII şi chiar după ce talerul fusese scos din uz, el încă reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de “leu”, la care se raportau toate preţurile în anii ce au urmat.

Mai este de menţionat că moneda naţională a vecinilor noştri de peste Dunăre este leva care în traducere înseamnă tot “leu”, trădând aceeaşi origine ca cea a leului românesc. De la löwenthaler, pronunțat daler, vine și denumirea monedei SUA, dolar.

Electrica Furnizare Discount

Din cauza lipsei unor legi monetare bine definite la noi au început să fie folosite câteva zeci de tipuri de valută străină. Prin Regulamentele Organice din 1831 şi 1832 s-a hotărât utilizarea unui număr restrâns de monede, printre ele aflându-se una austriacă, numită zwanziger. La noi era cunoscută drept sfanţul de argint, sau mai simplu, doar şfanţ.

Putem vedea astfel de unde se trage celebra expresie “nu am nici un şfanţ”. O altă monedă era paraua otomană. Expresia de rigoare ”nu face două parale” vine de la faptul că moneda avea o valoare redusă și era confecționată din material prost, astfel că o folosire intensă o tocea și monezile chiar se lipeau unele de altele.

Leul devine oficial monedă a românilor pe 16 septembrie 1835 când domnul Țării Românești, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării, leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale. Tranzactiile, taxele, impozitele se calculau în lei, dar se plăteau în monedă străină. În Moldova, domnitorul Mihail Sturdza, ar fi dorit în 1835 să bată monedă, dar Imperiul Otoman, nu ar fi acceptat ca un stat vasal să aibă propria monedă, deoarece ar fi fost un semn al independenţei. După unirea Principatelor şi Cuza a tatonat ideea unei monede naţionale, care urma să se numească român sau romanat, dar din nou Înalta Poartă s-a opus.

Încă din 1859, Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iaşi, Victor Place, să negocieze baterea unor monede româneşti la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească „români”. Un român ar fi cântărit 5 grame de argint şi ar fi fost împărţit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Ion Heliade Rădulescu a propus numele de „romanat”, după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat.

La 1860, s-a bătut totuşi o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. În 1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată şi s-au bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului şi inscripţia „Alecsandru Ioan I”. Ele nu au fost puse în circulaţie niciodată. O astfel de monedă poate fi văzută la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.

Prima Constituţie a ţării, cea din 1866, ignora complet problema suzeranităţii Imperiului Otoman asupra Principatelor, dovedind încă de atunci dorinţa statului român de a îşi căpăta independența. O primă bătălie s-a dat prin intermediul politicii monetare. La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda naţională leul, o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi având 100 de diviziuni, numite bani. Un leu echivala cu un franc francez. Monedele de 5, 10 şi 20 de lei erau din aur, iar cele de 1 şi 2 lei, precum şi cele de 50 de bani erau din argint. Până la înfiinţarea Monetăriei statului (1870), primele monede au fost bătute la Birmingham.

Minsitrul de finanțe, Ion C. Brătianu, a început tratativele cu Poarta pentru ca aceasta să admită punerea efigiei domnitorului Carol I pe monedele de aur și argint ce urmau a fi emise. Tratativele nu au dat roade, dar guvernul român a comandat monedele de aur de 20 de lei (”pol”), fără a ține seama de pretențiile Imperiului Otoman. Aceste monede au fost puse în circulație în 1868, având efigia domnitorului și inscripția ”Carol I domnitorul românilor”. Tirajul a fost de doar 200 de piese.

Dintre acestea, câteva zeci au fost zidite la temelia castelului Peleş, iar altele au fost dăruite parlamentarilor, miniştrilor, unor diplomaţi străini, guvernului turc, familiei Hohenzollern de la Sigmaringen şi unor capete încoronate din Europa. Imediat după emitere, a urmat protestul Porții, precum și al Austro-Ungariei, care considera titulatura domnului român periculoasă pentru siguranța Austro-Ungariei care stăpânea Transilvania și Bucovina.

Sub presiunea celor două Mari Puteri, monedele au fost retrase în 1870, când au fost bătute 5000 de monede din aur și 400.000 de argint, fără a cuprinde însă ”semnul” menit să evidențieze suzeranitatea sultanului. Începând cu 1872 s-au bătut monede de 50 de bani, 1 leu și 2 lei fără ca Poarta să mai protesteze.

Sursa: istoriepescurt.ro

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

Cât de mulţi bani strângi dacă te laşi de fumat. Ce sumă se poate strânge într-un singur an

Publicat

în

Cât de mulţi bani strângi dacă te laşi de fumat. Ce sumă se poate strânge într-un singur an

Un pachet de ţigări costă cam 20 de lei, iar un fumător obişnuit fumează cam un pachet pe zi. Haideţi să vedem ce înseamnă asta în buzunar, pentru că puţini fac un calcul şi pe termen mai lung.

Să vedem cam cu ce te-ai putea alege de banii pe care îi dai pe ţigări, dacă renunţi şi îi pui deoparte.

Păi, într-o lună se duc pe ţigări în jur de 600 de lei. Dacă asta pare o sumă neinteresantă pentru a pune capăt viciului, în două luni de strâns banii de fumat ai avea deja 1.200 de lei în plus şi de-aici lucrurile încep să devină interesante.

Electrica Furnizare Discount

În jumătate de an strângi aproximativ un salariu mediu pe economie, în mână, şi deja cu 3.600 de lei. Şi nu am ţinut calculul de un pachet pe zi, ca să eliminăm erori de genul “dar eu fumez mai puţin în weekend”. Iată deja o sumă! De-aici te poţi gândi cam la destul de multe lucruri. De la mobilarea casei la o vacanţă cu de toate pe litoraluri mai calde decât cel de la Marea Neagră.

Dar dacă nu ai mai fuma un an de zile? Nu e deloc un calcul greu, dar suma e greu să nu ţi se pară importantă. 7.300 de lei pe an. Pachet cu pachet s-au strâns într-un an 1.500 de euro. Pre greu de crezut, dar în suma aceasta intră peste 5 salarii minime pe economie. Este preţul unei vacanţe all inclussive, la 4 stele, pentru toată familia, la Marea Mediterană. Este preţul unei maşini second-hand care merge ok.

Ai două posibilităţi. Să începi să trăieşti ceva mai bine (şi, clar, mai sănătos) pe urma renunţării la fumat. Sau să economiseşti banii pe care îi cheltuiai pe ţigări şi să faci cu ei ceva important. Pentru a doua posibilitate îţi trebuie doar un pic de disciplină. Pui zilnic 20 de lei într-un plic? Pui la salariu 600 de lei deoparte? Tot în plic, sau lunar într-un depozit la bancă. Sau într-un cont de economii?

Dacă alegi să strângi banii, nu aşteptă sfârşitul lunii să faci asta, pentru că, cel mai probabil nu vei economisi nimic.

Sursa: sigurantafinanciara.ro

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

14 septembrie: Ziua Muntelui. Data tradițională a încheierii pășunatului anual

Publicat

în

Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 715/2002, la 14 septembrie este marcată “Ziua Muntelui”, data tradițională a încheierii pășunatului anual în Carpații României. Evenimentul este menit a atrage atenția asupra problemelor din zonele montane (sărăcie, izolare, lipsă de infrastructură etc.) în vederea adoptării unei legislații corespunzătoare, vizând protejarea mediului înconjurător și valorificarea potențialului din aceste zone.

Ziua Muntelui a fost stabilită în calendarul autohton pentru a atrage atenția asupra problemelor și potențialului pe care îl prezintă zonele montane. Ziua Muntelui a fost stabilită prin lege şi marchează data tradițională a încheierii pășunatului anual.

La momentul stabilirii acestei sărbători (Anul Internaţional al Muntelui – 2002), „Ziua Muntelui” era menită să constituie un moment al dialogului constructiv despre problemele grave ale zonelor montane (sărăcie, izolare), dar şi despre avantajele lor (oportunităţile turistice, mediul sănătos). Mai mult, prin lege, această zi urma să fie sărbătorită „în fiecare an prin manifestări speciale – conferinţe, seminarii, expoziţii, schimburi de experienţă, loturi demonstrative, mese rotunde -, organizate de consiliile locale împreună cu şcolile, instituţiile agricole şi silvice, alţi parteneri, din localităţile montane, cu invitarea agricultorilor şi a altor membri ai comunităţii locale”.

Electrica Furnizare Discount

Carpații reprezintă al doilea cel mai lung lanț muntos din Europa, după Munții Scandinaviei, având o lungime de aproximativ 1.500 km, din care aproximativ 800 km se desfășoară în România.

În munții de pe teritoriul României se găsesc aproximativ 60% dintre urșii bruni din Europa. Cea mai mare populație de urși bruni se află în judeţele Covasna, Harghita și Brașov.

În România se află şi cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan, potrivit Guinness World Records – Crucea de pe Caraiman (Crucea Eroilor Neamului), monument construit între 1926 și 1928, pentru a cinsti memoria românilor care au murit în Primul Război Mondial.

Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare