29 decembrie: Parlamentul votează Legile de ratificare a unirii cu România a Transilvaniei, a Bucovinei şi a Basarabiei

La 29 decembrie 1919, Parlamentul votează Legile de ratificare a unirii cu România a Transilvaniei, a Bucovinei şi a Basarabiei; este primul Parlament al României reîntregite, reunit la Bucureşti, ales prin vot universal şi cuprinzând reprezentanţi din toate teritoriile locuite majoritar de români.

Alegerile parlamentare s-au desfășurat în zilele de 2, 3 și 4 noiembrie 1919 pentru Adunarea Deputaților, și de 7 și 8 noiembrie pentru Senat. Acestea au avut la bază votul universal, înscris în Constituția României în iulie 1917, precum și în Declarația privind unirea Basarabiei din 27 martie 1918 și în Rezoluția de unire a Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului din 1 decembrie 1918. Au fost cele dintâi desfășurate pe întreg spațiul românesc, de la Nistru până la Tisa, și de la Dunăre până la granița cu Polonia.

Noul parlament s-a deschis în ziua de 20 noiembrie 1919, în aula Ateneului Român din București. În Mesajul său, regele Ferdinand a adresat deputaților și senatorilor cuvântul de bun venit: „În aceste clipe înălțătoare pentru neamul românesc sunt mândru aflându-mă în mijlocul Domniilor Voastre, în mijlocul reprezentanților din vechiul Regat, Basarabia, Bucovina, Ardeal, Maramureș, Crișana și Banat unite pentru vecie cu statul român și din tot sufletul vă urez tuturor «Bine ați venit»!”

La 1 decembrie 1919 – când se împlinea exact un an de la Unirea Transilvaniei cu România – în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri a fost numit ardeleanul Alexandru Vaida-Voevod.

În ziua de 29 decembrie 1919 s-au desfășurat ședințele solemne ale Adunării Deputaților și Senatului, consacrate votării legilor privind Unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu România. Potrivit articolului 46 din Constituție voturile se dădeau prin sculare și ședere, prin viu grai, sau prin scrutin secret.

La început, președintele a dat cuvântul lui Ion Inculeț, ministru secretar de stat pentru Basarabia, care a prezentat proiectul de lege privind unirea Basarabiei semnat de regele Ferdinand, Alexandru Vaida-Voevod, președintele Consiliului de Miniștri, și Ion Inculeț – ministru de stat pentru Basarabia. Conform Regulamentului, proiectul a fost trimis pentru discuție și aprobare în secțiile parlamentare. La reluare, deputatul basarabean Vasile Stroescu a citit Raportul în care se menționa că reprezentanții secțiilor au admis proiectul „întocmai cum a fost prezentat”. Apoi a citit Expunerea de motive, care începea cu cuvintele: „Prin libera voință a norodului său, Basarabia, în 27 martie 1918, s-a reîntors la Patria Mamă, de care silnicia țarismului rus o ținuse despărțită timp de 106 ani”. În continuare s-a referit la evoluția Basarabiei în timpul ocupației țariste și dezvoltarea mișcării naționale a românilor, care a culminat cu actul de la 27 martie 1918, conchizând: „Unirea tuturor românilor într-un singur stat este un act al dreptății istorice și al civilizației umane”.

Tot Vasile Stroescu a prezentat Proiectul de lege „asupra unirii Basarabiei cu vechiul Regat” prin care se ratifica, investindu-se cu putere de lege, decretul-lege din 9 aprilie 1918. În acel decret era citată Declarația Sfatului Țării din 27 martie 1918 prin care „în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România”. Pe baza raportului Consiliului de Miniștri, regele Ferdinand a decis: „Promulgăm acest vot și această declarație și ordonăm să fie investită cu sigiliul statului și publicat în «Monitorul oficial»”. Decretul-lege a apărut în „Monitorul oficial” din 10 aprilie 1918.

Expunerea lui Vasile Stroescu și Proiectul de lege au fost întâmpinate cu „Aplauze furtunoase. Adunarea aclamă în picioare”. Pe acest fond, N. Iorga a declarat: „Domnilor deputați, consider aceste aclamațiuni ca expresiunea votului unanim al Adunării”. Aceste cuvinte au fost primite, potrivit stenogramei, cu „Aplauze furtunoase. Adunarea aclamă în picioare. Urale nesfârșite”.

A urmat la tribună Ion Nistor, ministru de stat pentru Bucovina, care a prezentat proiectul de lege privind unirea Bucovinei, semnat de regele Ferdinand, Alexandru Vaida-Voevod și Ion Nistor. La propunerea lui N. Iorga proiectul a fost trimis la secțiile reunite. După o pauză, deputatul bucovinean Romul Reuț a prezentat Raportul secțiilor, care l-au admis „întocmai cum a fost prezentat”, și Expunerea de motive la proiectul de lege, în care se aprecia: „când prin intriga diplomatică tereziană [a Mariei Tereza] în anul 1775 a fost smulsă Bucovina din trupul Moldovei noastre iubite, a fost cea mai mare jale nu numai pentru Moldova, ci și pentru românimea întreagă”. În Raport se prezenta situația tragică a românilor în timpul stăpânirii austriece, lupta lor pentru emancipare, la care „a contribuit și președintele nostru [N. Iorga]”, culminând cu decizia de unire a Bucovinei cu România, votată la 28 noiembrie 1918.

Apoi, Remus Răuț a citit proiectul de lege „asupra unirii Bucovinei cu vechiul Regat al României”, prin care se ratifica decretul-lege din 18 decembrie 1918, prin care se lua act de „hotărârea unanimă a Congresului general al Bucovinei din Cernăuți din 15 [28] noiembrie 1918” și se hotăra: „Bucovina, în cuprinsul granițelor sale istorice, este și rămâne unită cu Regatul României”. Decretul-lege a fost publicat în „Monitorul oficial” din 19 decembrie 1918. Expunerea prezentată de Romul Reuț, precum și proiectul de lege au a primite cu „Aplauze generale, nesfârșite urale. Adunarea aplaudă în picioare”. Exprimând sentimentele celor prezenți, N. Iorga a declarat: „Domnilor deputați, consider aclamațiunile dumneavoastră ca exprimând votul unanim al Adunării”. Aceste cuvinte au primite cu aplauze și ovații.

Pentru prezentarea celui de-al treilea proiect de lege a urcat la tribună Ștefan Ciceo Pop, ministru pentru Transilvania, Banat, Crișana, Sătmar și Maramureș, care a citit documentul semnat de regele Ferdinand, Alexandru Vaida-Voevod și Ștefan Ciceo Pop. Proiectul a fost trimis în secții, care l-au aprobat fără nici o modificare. Deputatul bănățean Vasile Goldiș a citit Raportul secțiilor și Expunerea de motive la proiectul de lege, în care se făcea o amplă analiză a situației românilor din acele teritorii: „în lungul șir de veacuri acest neam niciodată nu și-a pierdut conștiința unității sale sufletești, având aceeași limbă, credință și datine”, iar „când omenirea, pe scara civilizațiunii, a ajuns să consacre principiul de integrare a organismelor sociale de aceeași conștiință națională, neamul românesc în totalitatea sa și-a scuturat lanțurile robiei de veacuri și fără ezitare, uzând de libertatea manifestării dreptului firesc al autodeterminațiunii, el într-un gând și într-un suflet a dat dovada conștiinței despre unitatea națională și și-a declarat voința de ași împreuna energiile ființei sale integrale spre a servi astfel cu puteri unite de aici încolo interesele civilizațiunii ce tinde spre desăvârșirea geniului omenesc”. Victoria a fost consacrată atunci când „românii din Ardeal, Banat, Crișana, Sătmar și Maramureș își luau drumul spre cetatea lui Mihai Vodă, sfințită de martiriul lui Horea”, Alba Iulia unde, la 1 decembrie 1918, au consacrat „idealul celor 14,000,000 de români, strigând într-un glas: «Trăiască România Mare»”.

După acest impresionant discurs, Vasile Goldiș a prezentat Proiectul prin care se ratifica, investindu-l cu putere de lege, decretul-lege din 11 decembrie 1918. În acest document se menționa: „Ținuturile cuprinse în Hotărârea Adunării Naționale din Alba Iulia de la 18 noiembrie/ 1 decembrie 1918 sunt și rămân deapururea unite cu Regatul României”. Acest document a fost publicat în „Monitorul oficial” din 13 decembrie 1918. Vasile Goldiș și-a încheiat intervenția, solicitând „sufragiile” deputaților.

Aceste cuvinte au fost întâmpinate cu „Aplauze unanime. Adunarea se ridică în picioare, strigăte de «Trăiască România Mare! Trăiască România unită! »”. Luând act de reacția celor prezenți, președintele a conchis: „Domnilor deputați, consider aceste aclamațiuni ca exprimând votul unanim al Adunării”, cuvinte întâmpinare cu aplauze și ovații.

Ședința s-a încheiat cu un scurt discurs rostit de Nicolae Iorga: „Ca președinte și ca unul din reprezentanții acestei Românii dintre Carpați și Dunăre, care a purtat șase sute de ani prin cele mai mari primejdii, odată cu steagul românesc, soarta însăși a neamului întreg, în numele României mutilate de ieri, care strângea în inima ei rănită atâta din jalea și nădejdile ținuturilor înstrăinate, în numele României care a plâns cu frații pierduți și a nădăjduit cu ei și în care n-a fost om cinstit care să nu păstreze în sfânta sfintelor a sufletului său dorul desăvârșitei uniri naționale și hotărârea de a ne jertfi toți pentru aceasta, simt nemărginita fericire de a putea face în numele dumneavoastră, al tuturor, acest legământ solemn pentru viitorul neamului în sfârșit și pentru vecie unit: România unită o avem, o vom apăra și o vom întregi”.

În aceeași zi a avut loc ședința solemnă a Senatului consacrată votării legilor privind Unirea. Deoarece președintele Paul Bujor era bolnav, ședința a fost condusă de vicepreședintele Corneliu Șumuleanu.

Rapoartele și Expunerile de motive au fost prezentate de Zamfir Arbore (Basarabia), Nicolae Coltarciuc (Bucovina) și Nicolae Ivan (Transilvania). Fiecare proiect de lege a fost votat „în unanimitate, cu aclamațiuni și aplauze frenetice și entuziaste”.

Marea Unire a reprezentat un proces istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în cuprinsul aceluiași stat național, România. Unirea Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei cu Regatul României, a dus la consituirea României Mari și a fost un rezultat datorat următorilor factori principali:

– acțiunii politice decisive a elitelor din Regatul României și din Austro-Ungaria în conjunctura favorabilă de la sfârșitul Primului Război Mondial

– prăbușirii Imperiului Austro-Ungar și a Imperiului Rus

– afirmării principiului autodeterminării și a celui al naționalităților pe plan internațional, în contextul prezenței pe scară largă a sentimentului național în rândul populației românești.

Sursa: revistaclipa.eu

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI