26 Februarie: Adoptarea de către Parlamentul României, cu unanimitate de voturi, a legii de aderare la NATO

26 Februarie: Adoptarea de către Parlamentul României, cu unanimitate de voturi, a legii de aderare la NATO

Imediat după Revoluţie, autorităţile române s-au îndreptat, către NATO, iniţiind relaţii diplomatice în 1990, pentru ca în 1993 preşedintele Ion Iliescu să-i transmită oficial Secretarulului general dorinţa României de a adera, eveniment care va avea loc abia în 2004, după un prim eşec în 1997.

La 26 februarie 2004, Parlamentul României adoptă în şedinţă solemnă a a Camerei Deputaţilor şi Senatului Legea de aderare a României la Tratatul Atlanticului de Nord, iar la 29 martie 2004, România a aderat în mod oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO.

Aderarea României la NATO nu a fost un proces lin. Până la Revoluția din 1989, NATO era considerată dușmanul României. Imediat după căderea comunismului, puțini erau cei care îndrăzneau să susțină intrarea României în această alianță. Printre ei se numărau Regele Mihai I, Corneliu Coposu și Ion Rațiu. Însă dispariția Tratatului de la Varșovia a lăsat România singură într-o Europă în care granițele se modificau rapid, fie ca urmare a reunificării Germaniei, fie ca o consecință a destrămării URSS, Iugoslaviei sau Cehoslovaciei.

În regiunea Mării Negre apăruseră multe conflicte, precum cele din Transnistria, Nagorno-Karabah, Osetia de Sud și Abhazia, iar în fosta Iugoslavie, războaiele erau tot mai sângeroase. În acest context geopolitic, România a depus o cerere oficială de aderare la NATO în anul 1993. Inițial, cererea de aderare părea doar o tentativă fără prea mari șanse de reușită, însă autoritățile de la București au demonstrat că doresc cu adevărat să se apropie de NATO un an mai târziu, atunci când România a devenit primul stat care a aderat la Parteneriatul pentru Pace propus de NATO.

Țările NATO au cerut României să stabilească relații de cooperare cu toți vecinii săi, iar autoritățile române au negociat noi tratate de prietenie cu țări precum Ungaria și Ucraina, în relațiile cu care fuseseră tensiuni diplomatice. Prin aceste tratate, România a renunțat să revendice teritorii istorice românești, precum Bucovina de Nord, Ținutul Herța sau Basarabia de Sud, aflate în componența Ucrainei, tot așa cum Ungaria renunțase să mai revendice Transilvania.

Voința României de a adera la NATO a fost pusă la încercare în timpul bombardamentelor americane din Serbia, când România a fost favorabilă alianței occidentale. De asemenea, a fost decisiv sprijinul acordat de România coaliției internaționale împotriva terorismului lansată de Statele Unite ale Americii după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001.

În ultimele decenii, militarii români au ocupat aproximativ 50.000 de funcții în misiuni internaționale (peste 30.000 doar în Afganistan) și aproape 40 de batalioane și alte 200 de microstructuri au fost rotite în teatrele de operații – informează Global Defense News.

Militarii și-au îndeplinit ireproșabil misiunile în zonele de război, s-au pregătit la nivelul celorlalți soldați din alte țări, au învățat procedurile de lucru și limba engleză, în timp ce politicieni, după aderare, au subfinanțat drastic bugetul apărării, pe idea că acum are cine să ne apere.

Începând cu 2002, avem o prezență neîntreruptă în Afganistan. Am început cu un detaşament de poliţie militară, o aeronavă C 130 Hercules şi ofiţeri de stat major, mai apoi am adăugat un batalion de infanterie și am ajuns să asigurăm inclusiv securitatea regiunii Zabul și conducerea aeroportului internațional din Kabul.

România a avut o prezenţă de peste şase ani în Irak, între 2003 și 2009, unde au fost rotiți aproape 10.000 de militari.

În Balcanii de Vest, Armata României a participat la misiuni atât în Bosnia şi Herţegovina, din 1996, cât şi în provincia Kosovo, din 2000, având în vedere că stabilitatea în această regiune este de o importanţă majoră pentru ţara noastră.

România a asigurat și misiuni de poliție aeriană pentru ţările baltice, între august şi octombrie 2007, cu patru  avioane MiG-21 LanceR.

O altă misiune importantă la care marina militară a participat în fiecare an, începând cu 2005, cu o fregată Type 22, este Operaţia Active Endeavour în Marea Mediterană şi, timp de trei luni, în anul 2011, la operaţia NATO de embargo asupra LIBIEI, Unified Protector.

sursa: romania-actualitati.ro rfi.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI