21 decembrie, solstiţiul de iarnă: Începutul iernii astronomice și cea mai lungă noapte din an

Solstiţiul este marcat în calendar printrr-o zi întreaga, deşi evenimentul are loc doar pentru scurt timp, când Soarele se află exact deasupra tropicului Capricornului. Citește și: mesaje de anul nou

În acest moment al anului, Soarele se se află în emisfera australă a sferei cereşti, la distanţa unghiulară maximă de 23° 27′ sud faţă de ecuator, şi efectuează o mişcare diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „tropicul Capricornului”. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor, se precizează pe site-ul Observatorului Astronomic ”Amiral Vasile Urseanu”.

În vechime, noaptea solstiţiului este considerată magică şi cu un efect remarcabil asupra oamenilor şi în multe culturi era marcată prin obiceiuri barbare, sacrificii umane şi jertfe de animale.

Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstiţiul) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea ţinea 12 zile şi avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an.

Pentru păgâni era noaptea în care Marea Zeiţă dădea naştere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor. Romanii îi sărbătoreau în această zi pe Saturn, zeul recoltelor, şi pe Mithras, zeul împrumutat din Orient al luminii.

Solstiţiului i-au fost dedicate sute de structuri megalitice în toată Europa, în cele două Americi, în Asia şi în Orientul Mijlociu. În Europa, astfel de construcţii din piatră pentru măsurarea poziţiei Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, în Anglia, şi la Newgrange, în Irlanda. Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează cu aproximaţie din 2050 î.Ch. şi se presupune că au fost astfel poziţionate încât lumina Soarelui la data solstiţiului de iarnă să cadă într-un fel anume.

Obiceiurile româneşti din preajma solstiţiului de iarnă păstrează amintirea jertfirii violente a zeului adorat, scrie televiziunea publică. Acesta era substituit printr-un arbore sacru – un brad sau stejar – care era tăiat şi ars simbolic în noaptea de Crăciun, printr-un taur – reprezentat de o mască sau o Capră care, după ce însoţea cetele de colindători, era omorâtă simbolic şi, mai ales prin porcul, sacrificat ritual la 20 decembrie (la Ignatul Porcilor ).

Strămoşii noştri marcau solstiţiul şi prin obiceiul urcării pe munte cu torţe aprinse, pentru a întâmpina răsăritul soarelui. Se spuneau rugăciuni, iar apoi se petrecea în jurul focului.

Sursa: gandul.info