Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

11 august 1456, ziua în care Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei, se stinge din viață. A fost înmormântat la Alba Iulia, iar pe piatra sa funerară stă înscris ”S-a stins lumina lumii”

Publicat

în

Iancu de Hunedoara a rămas în istorie ca fiind românul care a reuşit să câştige, în vremuri de mare restrişte, atât respectul celor de-un sânge cu el, cât şi pe cel al maghiarilor şi nu numai.

Prea multe lucruri despre copilăria şi adolescenţa celui ce avea să fie cunoscut drept Iancu de Hunedoara nu se ştiu, cu excepţia faptului că s-ar fi născut în 1407, într-o familie ce avea să fie înnobilată peste doi de regele Sigismund al Ungariei. În vreme ce unii istorici spun că acesta s-ar fi născut undeva în zona Severinului, alţii spun că Iancu a fost transilvănean get-beget. Se pare că nu i-a plăcut cartea în mod special, dar avea o înclinaţie naturală spre tehnicile militare, pe care şi le însuşeşte şi desăvârşeşte în solda unor nobili importanţi ai vremurilor respective, de origine sârbă şi italiană. În anul 1435, Iancu revine în ţară, în acelaşi an el primind din partea regelui Sigismund al Ungariei, alături de fratele său – Ioan, oraşul şi districtul Comiat din zona Banatului drept chezăşie pentru suma de 1.500 florini de aur pe care o dăduse cu împrumut tezaurului regatului. În 1438 ajunge chiar ban al Severinului şi, apoi, de aici, o serie de împrejurări l-au adus în postura de a avansa extrem de rapid pe scara socială, într-un timp record pentru acele vremuri.

”S-a spus despre Iancu de Hunedoara că ar fi fost ungur la origine. Eu, unul, mă îndoiesc, deoarece există mult mai multe documente istorice ce atestă orginea sa română decât cea maghiară. Personal, deşi am auzit varianta potrivit căreia el s-ar fi născut în zona Severinului, eu cred că Iancu s-a născut undeva mult mai în centrul Transilvaniei. Este unul dintre cei mai mari români, care a reuşit nu doar să se opună celei mai puternice armate a timpului în care a trăit – mă refer la Imperiul Otoman -, dar chiar a şi repurtat victorii extrem de importante asupra lor, victorii ce au rămas şi vor rămâne nu doar în istoria ţării noastre sau a Ungariei de azi, dar chiar şi a Europei însăşi. Fără intervenţiile inspirate ale lui Iancu, Europa ar fi avut astăzi o altă faţă”, este de părere Ion Ivaşcu, profesor de istorie în Slatina. Iancu a fost un înverşunat şi constant oponent al turcilor. Cuvântul său era sfânt, iar cei care ajungeau să-l cunoască aveau numai cuvinte de laudă la adresa românului. În plus, era şi un om onest şi devotat familiei: a fost căsătorit o singură dată şi a avut doi copii, dintre care Matei Corvin, fiul cel mic, îi va urma la cârma Transilvaniei. Iancu de Hunedoara se evidenţiază prin curaj şi decizii foarte inspirate în luptă în numeroase lupte contra Imperiului Otoman, cum ar fi cele pentru protejarea cetăţilor Severinului, Orşovei, Semedria, Mehadia etc.

Electrica Furnizare Discount

Drept răsplată, el ajunge să-şi lărgească averea şi terenurile, devenind chiar unul dintre cei mai bogaţi nobili ai Europei timpului său. În anul 1441 ajunge voievod al Transilvaniei graţie încă o dată inspiraţiei sale excepţionale după ce a decis să îl sprijine la tronul regatului Ungariei pe Vladislav I. Moartea prematură a acestuia din urmă în 1444 îl pune pe Ioan de Hunedoara în postura de tutore al lui Ladislau, copilul minor al celui pe care îl ajutase să ajungă pe tronul Ungariei. Numirea în această funcţie are loc în 1446, când, totodată, românul este numit şi regent al regatului Ungariei, unul dintre cele mai puternice şi mai întinse regate central-europene din Evul Mediu. ”Iancu a dovedit un curaj incredibil care i-a uimit pe toţi atunci când a decis să iniţieze de unul singur, fără ajutorul altora, o campanie împotriva duşmanului cu semilună, adică turcii.

Este vorba despre ceea ce a rămas în istorie sub numele de , derulată între anii 1443-1444, în timpul căreia oastea condusă de român a reuşit să cucerească numeroase oraşe importante ale vremii, printre care şi Sofia. Succesele lui Iancu, care a condus oastea maghiară, au băgat atât de mult frica în turci încât aceştia au făcut ceva ce nu mai făcuseră până atunci cu alte popoare, şi anume au propus creştinilor o pace pe 10 ani cunoscută ca Pacea de la Seghedin. Din nefericire, acest armistiţiu nu a fost unul de durată, fiind încălcat tocmai de către maghiari, adică de către regele Ladislau I, care a început o nouă cruciadă contra turcilor având promisiuni de ajutor din partea Papei de la Roma. Dar cruciaţii au fost rapid învinşi în urma bătăliei de la Varna, înfrângere cauzată în mare parte de faptul că sfaturile lui Iancu nu au fost ascultate de către regele Ungariei care, dealtfel, şi-a pierdut viaţa în timpul luptelor”, afirmă profesorul Ivaşcu. După ce este numit regent al Ungariei, la 5 iunie 1446, Iancu primeşte în anul 1448 şi titlul de Prinţ (”princeps”) de la Papa Nicolae al V-lea şi continuă luptele contra otomanilor, dar este învins la Kosovo în acelaşi an din cauza trădării lui Dan al II-lea, pretendent la tronul Valahiei, şi a lui Gheorghe Brankovic, vechiul său rival, care îi va intercepta ajutoarele din Albania conduse de Skandenberg. Iancu ajunge chiar prizonier şi întemniţat în beciurile fortăreţei Smederevo, de unde e răscumpărat ulterior de aliaţi. Nu peste mult timp, românul îşi va lua revanşa în faţa lui Brankovic. În 1450, Iancu e nevoit să renunţe la titlul şi funcţia de regent al Ungariei. Turnura pe care o iau evenimentele îl vor readuce însă pe român din nou în prim-plan, stârnind încă o dată teama, admiraţia şi respectul celorlalţi, duşmani şi aliaţi deopotrivă.

”Iancu de Hunedoara a rămas în istorie prin modul cum a condus luptele de apărare a Belgradului (iulie 1456, n.r.), oraş ce aparţinea, în acele vremuri, de regatul Ungariei. Contextul situaţiei la acel moment ne arată că cetatea Constantinopol (Istambul, mai târziu) se afla de doar trei ani în posesia turcilor conduşi de Mahomed al II-lea, care o obţinuseră în iunie 1453 după un asediu continuu de două luni. Mahomed a decis că era momentul să se extindă spre Europa Centrală, dar, pentru aceasta, trebuie cucerit Belgradul. Iancu, voievod al Transilvaniei, a primit misiunea de la regele Ungariei să plece şi să apere cetatea ce aparţinea de regatul maghiar. Când a ajuns aici, românul nostru a constatat că întreaga nobilime părăsise oraşul de frica turcilor, astfel că Iancu s-a trezit singur contra turcilor, doar cu armata sa de oşteni şi câteva grupuri de mercenari.

În ciuda diferenţei uriaşe de forţe armate (30.000 ostaşi ai lui Iancu vs. 200.000 turci), Iancu nu doar că a reuşit să apere cetatea Belgradului, dar le-a admininistrat otomanilor o înfrângere ruşinoasă de-a lungul celor două săptămâni de lupte (4-23 iulie 1456), evenimentul fiind menţionat acum ca cea mai mare victorie a creştinătăţii contra turcilor”, spune profesorul de istorie Ion Ivaşcu. Drept omagiu, Papa Calixt al III-lea va cataloga victoria obţinută de Iancu de Hunedoara ca fiind ”cel mai fericit moment al vieţii sale” şi a ordonat ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa să fie trase în fiecare amiază, ca o chemare zilnică a credincioşilor la rugă pentru apărarea oraşului. Se spune că acesta este momentul de când datează şi azi practica trasului clopotelor de amiază – în onoarea sărbătoririi internaţionale a victoriei creştinătăţii în bătălia de la Belgrad asupra oastei otomane a sultanului Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Cu acelaşi prilej, Papa Calixt al III-lea l-a numit pe Iancu de Hunedoara ”atletul cel mai puternic, unic al lui Cristos”.

Din păcate, luptele de la Belgrad vor fi şi ultimele pentru român. Se îmbolnăveşte subit de ciumă, ”boala Evului Mediu”, şi moare la 11 august 1456 în tabăra de la Zemun. Moartea sa l-a întristat până şi pe cel mai mare duşman al său, sultanul Mahomed al II-lea, despre care documentele istorice ale vremii spun că, în ziua în care a aflat de moartea românului, i-a adus omagiul său spunând: ”Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui m-am întristat pentru că lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”. ”Iancu sau Ioan de Hunedoara este unul dintre cele mai reprezentative nume ale istoriei, şi, când spun istorie, nu mă refer doar la istoria noastră.

Ca să vă daţi seama de cât de important a fost românul nostru trebuie menţionat că, numai în cazul luptelor de la Belgrad pe care el le-a condus, la graniţa de sud-est a regatului maghiar a fost ulterior o pace relativă timp de nu mai puţin de 70 de ani şi totul graţie deciziilor sale pertinente pentru fiecare moment al luptelor de apărare a oraşului”, afirmă profesorul Ivaşcu. Iancu este înmormântat în incinta Catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia, alături de fratele său. Pe piatra sa funerară stă înscris ”S-a stins lumina lumii”.

Publicitate

Opinii - Comentarii

21 octombrie – Sfinţii Mărturisitori Ardeleni, care au luptat împotriva impunerii confesiunii greco-catolice

Publicat

în

21 octombrie – Sfinţii Mărturisitori Ardeleni, care au luptat împotriva impunerii confesiunii greco-catolice

Sfinţii Mărturisitori Ardeleni sunt prăznuiţi pe 21 octombrie. Aceştia sunt: Visarion Sarai, Sofronie şi Oprea Miclăuş, canonizaţi în 1955 şi preoţii Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, canonizaţi în 1992. Au luptat împotriva impunerii confesiunii Greco-catolice.

Visarion Sarai s-a născut în anul 1714 şi a primit la botez numele Nicolae. S-a călugarit în 1738 la Mănăstirea Sfântul Sava. În 1742 ajunge la Mănăstirea Pakra din Slovenia, iar în ianuarie 1744 vine în Transilvania şi începe lupta pentru apărarea Ortodoxiei.

Este arestat pe 26 aprile 1744 de autorităţile imperiale şi supus unui interogatoriu cu 44 de întrebări. A fost trimis la închisoarea din Deva, apoi la cele din Timişoara, Osieck şi Raab, iar în cele din urmă la celebra închisoare Kufstein din Munţii Tirolului (Austria), unde a murit ca martir.

Electrica Furnizare Discount

Sofronie de la Cioara – a fost preot de mir, iar după ce a rămas văduv, s-a călugărit la Mănăstirea Cozia. A condus răscoala populară împotriva autorităţilor habsburgice şi a Episcopiei Unite de la Blaj care patrona acţiunea de dezbinare a Bisericii Ortodoxe Româneşti. În august 1760, Sofronie a convocat un Sinod, în care cerea episcop ortodox, restituirea bisericilor, eliberarea celor închişi şi respectarea libertăţii religioase. A murit la o dată pe care nu o cunoaştem, fie la Mănăstirea Vieroşi, fie la Mănăstirea Robaia.

Nicolae Oprea Miclăuş – originar din Săliştea Sibiului, satul Tilişca, a mers de trei ori la Viena pentru a prezenta plângerile românilor, în 1748, 1749 şi 1752. În memoriile prezentate, aceştia cereau libertatea credinţei ortodoxe şi episcop ortodox. A fost arestat în anul 1752 la Viena şi dus în închisoarea de la Custeni, unde a şi murit ca mărturisitor pentru Ortodoxie.

Ioan din Galeş – a înmânat lui Oprea Miclăuş un memoriu pe care să-l adreseze Curţii din Viena şi s-a aflat în fruntea mişcării de apărare a Ortodoxiei la Sibiu. A cutreierat mai multe sate şi a strâns semnături prin care credincioşii ardeleni cereau să li se acorde libertate pentru credinţa ortodoxă. Din ordinul Mariei Tereza, ajunge în închisoarea de la Deva, apoi la Graz şi în final la Kufstein. Preotul Ioan a murit după anul 1780, de când datează ultima ştire despre el.

Moise Măcinic – pentru că a luptat împotriva uniaţiei, a fost închis la Sibiu, timp de 17 luni. La eliberare i s-a cerut să nu mai slujească, ci să se întreţină din munca braţelor. S-a refugiat în Banat, unde s-a întâlnit cu Oprea Miclăuş. L-a însoţit pe acesta în călătoriile sale la Viena şi a fost arestat împreună cu Miclăuş. A murit în închisoarea de la Kufstein.

Sursa: crestinortodox.ro

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

20 octombrie: Ziua internaţională a osteoporozei, o problemă majoră de sănătate publică

Publicat

în

Anual, la 20 octombrie, este marcată Ziua internaţională a osteoporozei, fiind organizată de Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză (International Foundation for Osteoporosis – IOF).

Această zi a fost iniţiată de Societatea Naţională pentru Osteoporoză din Marea Britanie, la 20 octombrie 1996, şi susţinută de Comisia Europeană, iar ulterior a fost marcată de Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză. În anii 1998 şi 1999, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a devenit co-partener al marcării acestei zile.

Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză a fost lansată în 1998, la Congresul european privind osteoporoza organizat la Berlin, se arată pe site-ul www.iofbonehealth.org. Este o fundaţie non-guvernamentală, non-profit, cu sediul în Elveţia, şi funcţionează ca o alianţă globală de asociaţii ale pacienţilor, organizaţii de cercetare, profesionişti din domeniul sănătăţii şi companii internaţionale care acţionează pentru a promova sănătatea oaselor, muşchilor şi articulaţiilor.

Electrica Furnizare Discount

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a identificat osteoporoza ca reprezentând o problemă majoră de sănătate publică. Osteoporoza afectează predominant femeile, dar şi bărbaţii se confruntă cu această boală. Potrivit datelor furnizate de OMS şi Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză, la nivel mondial osteoporoza afectează estimativ 200 milioane de femei. În Uniunea Europeană, spre exemplu, circa 30% dintre femeile aflate la menopauză sunt diagnosticate cu osteoporoză.

Cu un impact major asupra sănătăţii, osteoporoza reduce semnificativ calitatea vieţii pacientului, de aceea diagnosticarea precoce este extrem de importantă.

Osteoporoza, care înseamnă „os poros”, este o boală în care densitatea osoasă şi calitatea osului sunt reduse. Pe măsură ce oasele devin mai poroase şi mai fragile, riscul de fractură este mult crescut. Pierderea osoasă are loc discret şi progresiv. De multe ori nu există simptome până când se produce prima fractură, se menţionează pe site-ul Fundaţiei Internaţionale pentru Osteoporoză, https://www.iofbonehealth.org/.

În întreaga lume, una din trei femei şi unul din cinci bărbaţi sunt expuşi riscului unei fracturi osteoporotice. De fapt, se estimează că o fractură osteoporotică apare la fiecare 3 secunde. Cele mai frecvente fracturi asociate cu osteoporoza apar la nivelul şoldului, coloanei vertebrale şi încheieturii mâinii. Probabilitatea apariţiei acestor fracturi, în special la nivelul şoldului şi coloanei vertebrale, creşte odată cu vârsta atât la femei, cât şi la bărbaţi.

Deosebit de îngrijorătoare sunt fracturile vertebrale şi cele de şold. Fracturile vertebrale pot avea consecinţe grave, inclusiv pierderea în înălţime, dureri de spate intense şi deformare. O fractură de şold necesită adesea o intervenţie chirurgicală şi poate duce la pierderea independenţei de mişcare sau chiar la deces, aminteşte sursa citată.

Există numeroşi paşi care pot fi făcuţi pentru prevenirea şi diagnosticarea osteoporozei. În zilele noastre, osteoporoza este o afecţiune în mare parte tratabilă şi, cu o combinaţie între modificarea stilului de viaţă şi un tratament medical adecvat, multe fracturi pot fi evitate.

Un aparat folosit în diagnosticarea osteoporozei, în depistarea precoce a acesteia, este osteodensitometrul.

O dietă echilibrată, bogată în nutrienţi şi care conţine suficient calciu, vitamina D, proteine, vitamina K, magneziu, zinc ş.a. ajută persoanele de toate vârstele în menţinerea masei osoase.

Sursa: agerpres.ro

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

19 octombrie: 8 ani de la cel mai mare protest din Munții Apuseni împotriva proiectului minier ce prevedea extragerea aurului de la Roșia Montană cu cianuri

Publicat

în

19 octombrie: 8 ani de la cel mai mare protest din Munții Apuseni împotriva proiectului minier ce prevedea extragerea aurului de la Roșia Montană cu cianuri

Marți, 19 octombrie se împlinesc 8 ani de la ,,Marea Adunare de la Câmpeni”, cel mai mare protest din Munții Apuseni împotriva proiectului minier de la Roșia Montană, prin care se prevedea exploatarea aurului cu cianuri, eveniment la care au participat – conform estimărilor – peste 3000 de persoane din toată țara și din străinătate.

Înaintea ,,Marii Adunări de la Câmpeni”, un alt mare protest împotriva proiectului minier avusese loc tot la Câmpeni, atunci când în zonă au sosit numeroși deputați dintr-o comisie parlamentară specială pentru proiectul de lege privind Roșia Montană. După întâlnirea acestora, într-un local public din Câmpeni, cu reprezentanții mediului de afaceri din Apuseni și cu reprezentanții unor ONG-uri, cu toți opozanți ai proiectului minier, protestatarii au provocat o busculadă la ieșirea din local și a fost nevoie de intervenția jandarmilor, să țină la distanță mulțimea, astfel încât membrii comisiei să poată pleca.

Electrica Furnizare Discount

La mitingul din 19 octombrie 2013, desfășurat într-o zi de sâmbătă în Piața ,,Avram Iancu” din centrul orașului, au participat atât locuitori din Munții Apuseni – între care s-au regăsit numeroși fermieri sosiți cu boi și cai, îmbrăcați în costume populare – cât și foarte mulți ecologiști și opozanți ai proiectului minier ce urma să fie demarat la Roșia Montană, dar care trebuia să primească mai întâi acordul în Parlament. Totodată, la acel protest s-a citit și s-a adoptat ,,Proclamația de la Câmpeni”, trimisă ulterior Parlamentului, Guvernului și altor instituții din țară, prin care protestatarii au arătat ce își doresc cu adevărat moții din Apuseni:

”Noi, locuitorii Munţilor Apuseni, adunaţi astăzi, 19 octombrie 2013, la Câmpeni, ne afirmăm dreptul de a ne decide singuri soarta. în temeiul acestui deziderat legitim proclamăm:

Pământul, pădurile, păşunile, apa şi aerul Munţilor Apuseni aparţin celor care locuim aici, aşa cum ne-au fost lăsate moştenire de străbuni. Avem dreptul şi obligaţia să le transmitem în bună stare urmaşilor noştri, pentru ca şi ei să se poată bucura de ele. Locuitorii Apusenilor sunt cei îndreptăţiţi să decidă care e cel mai potrivit mod prin care bogăţiile cu care ne-au înzestrat natura şi bunul Dumnezeu vor fi valorificate în folosul comunităţii noastre şi al României!

Viaţa în Munţii Apuseni nu e uşoară, dar avem păşuni pe care putem să ne creştem vitele, avem păduri din care, cu bună măsură, putem lua lemne pentru fabricile noastre de mobilă, încă mai avem ape curate, peisaje, monumente ale naturii şi o istorie care atrag zeci de mii de turişti în fiecare an. Sunt activităţi de pe urma cărora locuitorii Apusenilor trăiesc deja şi sunt oportunităţi de dezvoltare, care, valorificate cu înţelepciune, pot să ne asigure un trai bun atât nouă, cât şi copiilor şi nepoţilor noştri. Noi nu cerşim la uşile altora, alţii au venit la uşa noastră şi încearcă să ia şi să distrugă ceea ce ne aparţine!

Din aceste activităţi şi din dezvoltarea lor se pot colecta taxe şi impozite care să fie administrate în folosul nostru şi al cetăţenilor români. Cerem celor care ne reprezintă, în Consiliile Locale şi Judeţene, în Primării, în Parlament şi Guvern, să folosească cu responsabilitate deplină aceste taxe şi impozite, pentru a construi drumuri, şcoli şi spitale. Aceşti bani nu sunt pentru buzunarele lor, ci pentru a asigura dezvoltarea comunităţilor şi o viaţă fericită pentru cei care contribuie la buget. Dacă se dovedeşte că, încălcându-ni-se voinţa, aceşti bani vor fi folosiţi împotriva noastră, ne asumăm dreptul de a nu-i mai recunoaşte ca reprezentanţi legitimi şi ne vom apăra aşa cum orice om e îndreptăţit să se apere împotriva celui care vrea să-i facă un rău!

Orice străin e binevenit în Munţii Apuseni atâta vreme cât ne respectă modul de viaţă şi nu întreprinde nimic în măsură să-l schimbe împotriva voinţei noastre. Ne păstrăm dreptul de a lupta împotriva tuturor celor care prin viclenie, hoţie şi corupţie vin aici pentru a fura ce e al nostru ori pentru a distruge resursele naturale şi istorice de care depinde viaţa noastră. Fericirea şi bunăstarea nimănui nu se poate baza pe nefericirea şi sărăcirea semenilor în considerarea celor enunţate mai sus, le transmitem guvernanţilor şi politicienilor, în mod imperativ, următoarele revendicări punctuale:

– Respingerea de către Parlament a tuturor proiectelor de lege care prevăd măsuri speciale de expropriere a cetăţenilor români, precum şi alte măsuri derogatorii de la regimul legal de protecţie a mediului, patrimoniului cultural, apelor, pajiştilor şi terenurilor agricole, bunurilor publice etc., în favoarea companiilor miniere de orice tip;

– Interzicerea prin lege a utilizării cianurii în activităţile miniere din România;

– Includerea Roşiei Montane pe lista tentativă a României pentru UNESCO;

– Respingerea de urgenţă, prin Hotărâre de Guvern, a acordului de mediu pentru proiectul minier de la Roşia Montană;

– Desecretizarea tuturor contractelor şi actelor adiţionale încheiate de către Guvern, referitoare 1a înstrăinarea, cedarea, concesionarea resurselor minerale ale României;

– Demisia iniţiatorilor proiectului de lege specială pentru Roşia Montană: ministrul Marilor Proiecte, Dan Şova, ministrul Mediului, Rovana Plumb, ministrul Culturii, Daniel Barbu, directorul ANRM, Gheorghe Duţu, precum şi a premierului Victor Ponta;

– Asumarea de către Guvern a expertizei şi a punctelor de vedere referitoare la proiectul minier de la Roşia Montană exprimate de: Academia Română, Asociaţia Ad Astra, Institutul Geologic Român, Ordinul Arhitecţilor din România, Sinodul BOR, Sinodul BRU şi al celorlalte biserici creştine din România, precum şi de experţii independenţi;

– Crearea unei Comisii Parlamentare de Anchetă a Afacerii Roşia Montană sub toate aspectele: înstrăinarea zăcămintelor; acordarea licenţei; sponsorizările RMGC către instituţii publice şi private, ONG-uri, persoane fizice; influenţarea deciziilor politice; încălcarea unor hotărâri judecătoreşti definitive; modul în care publicitatea oferită de companie a afectat libertatea presei şi dreptul la liberă exprimare etc.;

– Refacerea şi dezvoltarea infrastructurii rutiere din zona Munţilor Apuseni şi acordarea unor facilităţi fiscale şi de altă natură pentru dezvoltarea activităţilor economice în următoarele domenii: turism, prelucrarea lemnului şi refacerea fondului forestier, creşterea şi prelucrarea produselor de origine animală, apicultură, alte activităţi specifice zonei;

– Adoptarea de către Guvernul României a unor politici publice, ca şi elaborarea, cu ajutorul societăţii civile reale, a unei strategii care să prevadă măsuri în acord cu principiile dezvoltării durabile, ale utilizării optime a resurselor, ale conservării patrimoniului cultural-istoric şi ale sprijinirii întreprinzătorilor locali;

– Începerea de către instituţiile abilitate a cercetării penale în cazul persoanelor care au semnat sau au participat la elaborarea şi avizarea de documente cu privire la proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană;

– Interzicerea prin lege a utilizării metodei fracturării hidraulice în exploatarea gazelor de şist şi respectarea, în zonele vizate pentru această exploatare, a voinţei suverane a cetăţenilor, cu care ne exprimăm deplina solidaritate.

Aceasta este voinţa noastră, a locuitorilor Munţilor Apuseni, a oamenilor liberi prezenţi la Marea Adunare de la Câmpeni, exprimată public astăzi, 19 octombrie 2013, cu spiritul şi gândul îndreptate către o dezvoltare durabilă, care să asigure accesul pentru mai multe generaţii la toate resursele cu care Dumnezeu ne-a înzestrat.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Mitingul din 19 octombrie 2013 a fost unul din seria numeroaselor proteste organizate de Fundația ,,Pro Munții Apuseni” în zona Apusenilor începând din toamna lui 2013 și până în primăvara anului 2014, acestea alăturându-se numeroaselor acțiuni de acest fel desfășurate în foarte multe orașe din România cât și în străinătate, atât în stradă cât și în mediul virtual. În acea perioadă, numeroși români din țară și din străinătate, străini, specialiști și numeroase personalități și-au exprimat în stradă și în mediul virtual opoziția față de acest proiect considerat dezastruos pentru Apuseni atât prin marea cantitate de cianuri care urma să fie folosită în zonă pentru extragerea aurului, cât și prin nesiguranța creată de un baraj ce urma să fie construit în acest scop în zona Corna, în apropierea Abrudului.

Ulterior, în noiembrie 2013, Comisia parlamentară specială a propus respingerea proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană, propus de Guvern, iar Senatul a respins proiectul de lege privind Roşia Montană, premierul Victor Ponta declarând că acest proiect se va face în baza legii-cadru care urmează să fie elaborată de către legislativ. Mai târziu, în 2014, alt proiect de lege care prevedea reguli pentru stabilirea redevenței de la Roșia Montană, a exproprierilor de terenuri, a perimetrului în care urma să se înființeze exploatarea și făcea referire și la tehnologiile folosite, inclusiv la cea a cianurilor, a fost respins prin vot de către deputați, iar proiectul minier de la Roșia Montană nu a mai avut susținere legislativă.

Ca urmare a acestui fapt, la începutul lui 2014 au început restructurările de personal la RMGC, care și-a redus foarte mult activitatea, în așteptarea adoptării unor legi care să-i permită demararea proiectului minier.

În cursul acestui an peisajul minier Roşia Montană a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. Acest sit din Carpaţii Occidentali adăposteşte „un ansamblu excepţional” de galerii romane datând din secolul al II-lea, „cel mai important şi mai vast cunoscut”, a subliniat Icomos, organismul consultativ al agenţiei ONU care a recomandat clasarea sa.

Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare