„10 MAI” şi ” ALBA IULIA”

După 20 de ani de dureroase experimente politice postcomuniste, ziua înaltă de „10 Mai”, prin simbolismul său, are valoare de unic destin şi viitor pentru ţară. Tot mai mulţi români îşi întorc privirile şi cugetele obosite către Monarhie. În 2011 ţara se găseşte în acelaşi haos, suferinţă şi nesiguranţă care au urmat după abdicarea lui Alexandru loan Cuza. Atunci, într-un moment de providenţială decizie politică, precum în alte cazuri în care ne-am aflat pe marginea abisului istoric, clasa politica românescă şi-a găsit unanimitatea în aducerea Principelui Carol şi în ridicarea unei Monarhii şi Dinastii la Gurile Dunării. Toate momentele faste care au urmat, cele mai strălucite din istoria României, ce au fost încununate cu Marea Unire de la 1918 de la Alba Iulia, au fost legate de Monarhie. Geniul istoric al acestui oraş din inima ţării rezida tocmai în sacra legătura dintre Regalitate şi Unitate. Nu este deloc întâmplător faptul că atât Mihai Viteazul cât şi Ferdinand întregitorul au cununat la Alba Iulia pentru totdeauna, într-un grav şi adânc testament politic, Monarhia cu ceea ce este mai bun pentru ţară. Este un „avertisment” la care trebuie mereu să se revină. Nenorocirile mari ale ţării au început cu „30 Decembrie 1947”. Încă „plătim” ca şi naţiune pentru acest „păcat originar”, la care am fost siluiţi de către o istorie păguboasă. Un duh rău a intrat atunci în sufletele şi alcătuirile politice ridicate pe la noi. Ca un blestem, nici după 1989 nu ne-am găsit liniştea şi cadenţa istorică. Toate încropelile politice ridicate din neant, peste noapte, fără suport în tradiţia monarhică şi creştină a poporului nostru s-au prăbuşit aducând suferinţă, vrajbă, sărăcie şi nesiguranţă. Cele mai prospere popoare sunt cele binecuvântate de monarhii constituţionale. Şi nu este nevoie acum ca să căutam aiurea. Este suficient ca poporul să se întoarcă spre Casa sa Regală. În acest moment, aceasta este provocarea cea mai realistă, mai nobilă şi mai de seamă la care clasa noastră politică se poate angaja.
* „PNŢCD şi MONARHIA”
În România de astăzi nu există partid mai intim legat de Principiul Monarhic decât PNŢCD. Esenţa acestui partid nu poate să fie detaşată de Monarhie, fără a-l înstrăina de însăşi alcătuirea sa cea mai adâncă. Titulatura, semnificaţia şi istoria Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat se confundă cu însăşi Monarhia. Ţărănimea română nu s-a regăsit niciodată în formule economice sau instituţionale străine de domnie şi regalitate. Ţăranii care şi-au vărsat sângele pe câmpurile de bătălie ale primului război mondial şi care au „adus naţiunea” în fruntariile ei fireşti, au făcut-o pentru Rege şi Ţară, care pentru ei erau unul şi acelaşi lucru. Prin titulatura creştină, PNŢCD reia şi adânceşte la nivel politic vocaţia creştină şi europeană a poporului român, dar şi a Casei Regale. Primul şi cel mai nefast atentat la adresa Regalităţii a fost cel făcut prin şubrezirea şi subminarea spiritului creştin în Europa. Prin tradiţia sa şi prin exponenţii săi cei mai de seamă, Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu, PNŢCD a considerat că normalitatea politică şi democraţia în România se sprijină pe o monarhie constituţională.
lată de ce pentru PNŢCD, misiunea sa cea mai importantă, în care îşi vor găsi dezlegarea multe dintre neîmplinirile postcomuniste, priveşte reluarea firului istoric întrerupt la 30 decembrie 1947. Noua generaţie şi un viitor mai bun pentru ţară se vor contopi într-o Monarhie Constituţională.
Să nu uităm că la 10 Mai Regele Carol I a PROCLAMAT INDEPENDENŢA ROMÂNIEI, iar ziua de 10 Mai a fost ziua naţională a ROMÂNIEI în perioada interbelică.
(Biroul de presă al PNŢCD Alba)

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---