Rostopasca – buruiana adusă din Rai

Istoric
Nu se ştie data exactă când Rostopasca i-a dezvăluit omului virtuţile sale vindecătoare. Cert este că ea era folosită în antichitate, pentru vindecarea bolilor de ficat. Studiul ei sistematic a început abia în secolul al XIX-lea, dar până azi, reţetele populare depăşesc ca număr şi importanţă medicamentele sintetizate din ea. Printre români, rostopasca e foarte populară şi răspândită în toate zonele ţării, dovadă fiind numeroasele nume cu care a fost botezată din sud şi până în nord (multe dintre ele pornind chiar de la bolile pe care le vindecă): buruiana de negei, buruiana de pecingine, gălbenare, oiasca etc. În folclor, sub numele de Crucea Voinicului şi Buruiana de cele sfinte, era considerată ca plantă magică, adusă din Rai. Cu toate că – folosită în doze mari – rostopasca e toxică (provoacă vome, colici abdominale, purgaţii, scaune cu sânge şi ameţeli), ţăranii noştri o folosesc de sute de ani, ştiind să-i valorifice virtuţile vindecătoare, numeroase şi foarte eficiente în tratarea negilor şi a altor afecţiuni ale pielii, precum şi în tămăduirea bolilor de splină, de fiere şi de ficat.
Descriere
Cine nu cunoaşte banala rostopască, cu florile ei galbene, aşezate în cruce şi care rupte (la fel ca frunzele şi tulpina) lasă să picure un suc de culoare galben-portocalie? Înaltă de până la 100 de cm, cu frunzele lobate, ca frunzele de stejar, rostopasca creşte din mai şi până toamna târziu (uneori rezistă şi iarna) pe margini de drumuri şi de pădure, în locuri umbroase, ferite de bătaia directă a soarelui.
Virtuţi
Puţine plante din flora noastră spontană acumulează atâta forţă vindecătoare precum rostopasca. Făptura ei banală şi mărunţică este un veritabil combinat chimic, care sintetizează nu mai puţin de 12 alcaloizi cu virtuţi vindecătoare de excepţie. Ei stimulează activitatea bilei şi a ficatului, refacerea celulei hepatice, secreţia externă a pancreasului, distrug bacterii şi ciuperci parazite, sunt dilatatori coronarieni, au acţiune antitumorală etc.
Recoltarea şi păstrarea
Rostopasca poate fi culeasă de la începutul lui mai (sfârşitul lui aprilie), când începe înflorirea, până la sfârşitul lui noiembrie. Se taie părţile aeriene (frunze, tulpini, flori) cu un cuţit şi se transportă la locul de uscare cât mai repede. Mai rar, pot fi recoltate şi rădăcinile primăvara, cu cazmaua. Uscarea se face în strat de grosime medie, în loc foarte bine aerisit, întorcând o dată pe zi plantele de pe o parte pe alta. Atunci când uscarea s-a făcut corect, planta capăta o culoare verde închis, fără să se înnegrească sau să se decoloreze. Uscarea la soare distruge principiile active ale plantei. Din 6-8 kg de plantă proaspătă se obţine 1 kg de plantă uscată.
Reţete pentru uz intern
lPulberea – Părţile aeriene înflorite şi uscate se macină fin cu râşniţa de cafea; dacă mai rămân bucăţi nemăcinate, se face o cernere. În principiu, doza la adulţi este de un vârf de cuţit (0,5 g) de 3 ori pe zi. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 minute, apoi se înghite cu puţină apă. La copiii între 6 şi 12 ani, doza se înjumătăţeşte, iar la copiii de 2-6 ani, se aduce la o treime sau chiar la un sfert.
lTinctura – Rostopasca uscată se macină cu râşniţa de cafea până se obţine o pulbere. Se pun 20 linguri de pulbere proaspăt măcinată într-un litru de alcool de 75 (trei sferturi de litru de alcool alimentar de 96 cu un sfert de litru de apă). Se lasă să macereze 10 zile, agitându-se zilnic vasul de macerare. În final se stoarce, se filtrează şi se toarnă în sticluţe mici, închise la culoare.
l Infuzia – Pentru obţinerea a 1/2 litru, se pune 1 linguriţă de plantă mărunţită (pulbere obţinută cu râşniţa electrică de cafea) cu 250 ml de apă călduţă (la 40C) într-o cană şi se lăsă la macerat 8-12 ore. După macerare se filtrează produsul, iar pulberea de plantă rămasă după filtrare se pune la infuzat în 250 ml de apă fierbinte timp de 15-30 de minute. Infuzia se filtrează, se răcoreşte (aşa încât să ajungă la 40-60C) şi apoi se combină cu maceratul anterior obţinut. Se consumă în termen de 24 de ore (cu condiţia să fie păstrată la maximum 10 grade C).
Reţete pentru uz extern
lExtractul fluid – Se pun 20 de linguri de pulbere de rostopască (obţinută prin măcinare cu râşniţa electrică de cafea) într-un vas; se adăugă apoi alcool de 75 (3 părţi alcool alimentar de 96 şi o parte apă) atât cât să cuprindă pulberea şi să rămână o peliculă de alcool de 1 cm deasupra. Se lasă la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce şi se filtrează. Tinctura astfel obţinută se pune intr-o farfurie întinsă, curata şi se lăsă vreme de 12-24 de ore la evaporat, până când scade de 3 ori. Se obţine o pastă închisă la culoare, care aderă pe piele. Aceasta pastă se foloseşte doar extern, deoarece are un potenţial toxic ridicat.
lCataplasma – Se spală frunzele şi tijele de rostopască şi se dau prin mixer (blender) sau prin maşina de tocat până devin pastă. Pentru o cataplasmă de mărime medie, sunt necesari 1-2 pumni de plantă. Pasta de plante astfel obţinută se înveleşte în tifon (strat simplu). Se aplică pe locul afectat timp de o oră.
lCataplasma cu plante uscate. – Se mărunţeşte fin un pumn de rostopască uscată cu ajutorul unei râşniţe electrice de cafea. În pulberea astfel obţinută se adăugă progresiv apă, amestecându-se uşor într-un vas, până când se formează o pastă. Această pastă, învelită într-un tifon (pus în două dacă este mai rar), se aplică pe locul afectat timp de minimum 2 ore.
lInfuzia pentru uz extern. Pentru obţinerea a 1/4 litru, se pune o lingură de plantă mărunţită (pulbere obţinută cu râşniţa electrică de cafea) în jumătate de cană de apă şi se lăsă la macerat de seara până dimineaţa. Dimineaţa se face un decoct de rostopască, lăsând o lingură de plantă mărunţită să clocotească în jumătate de cană de apă, vreme de 2 minute. Decoctul se filtrează, se răcoreşte (astfel încât să ajungă la 40-60 grade C) şi apoi se combină cu maceratul anterior obţinut. Preparatul astfel obţinut se foloseşte în termen de 12 ore (cu condiţia să fie păstrat la maximum 18 grade C).
Ce boli vindeca rostopasca
Boli interne
lTratamentul hepatitei. Folosită intern, rostopasca are efect tonic hepatic, regenerativ hepatic, drenor biliar şi hepatic, antiviral, colagog (stimulează formarea bilei), coleretic (favorizează eliminarea bilei). Este un adevărat panaceu în bolile de ficat de orice natură, la spectrul larg de afecţiuni tratate adăugându-se o putere curativă extraordinară. Rostopasca acţionează extrem de eficient atât în tratamentul hepatitei A, cât şi al hepatitei B. Rezultatele cele mai spectaculoase în tratamentul hepatitei se obţin prin asocierea sa cu alte două plante cu efecte deosebite asupra ficatului: turiţa mare şi sunătoarea. Cea mai eficientă modalitate de administrare este sub formă de infuzie (jumătate de litru pe zi – atenţie, infuzia pentru uz intern, cu precizarea că pe lângă rostopască se mai adaugă o linguriţă de turiţa mare şi o linguriţă de sunătoare, cantitatea de apă rămânând neschimbată. Jumătatea de litru de infuzie se bea în reprize – câte 100 ml (jumătate de pahar) din două în două ore. La copiii între 14-18 ani, doza se reduce la două treimi; la cei între 12-14 ani se reduce la jumătate; la cei între 8-12 ani – la o treime; la cei între 6-8 ani – la un sfert. Tratamentul durează 49 de zile.
lTratamentul cirozei hepatice iniţiale. Rostopasca este un puternic drenor şi tonic pentru ficat, stimulând refacerea celulei hepatice. În tratamentul cirozei se foloseşte un amestec de tincturi de rostopască, armurariu şi pedicuţă în proporţii egale. Modul de obţinere al tincturii de armurariu şi pedicuţă este identic cu cel de la rostopască. Se ia o linguriţă din acest amestec de tincturi, diluată în jumătate de pahar de apă, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul durează minimum 6 luni, perioadă în care nu se consumă alcool, tutun, carne şi preparate din carne, margarină, prăjeli, alimente conservate, alimente ce conţin substanţe chimice (pentru colorare, aromatizare, conservare etc.).
lTratamentul dischineziei biliare. Se face un amestec din 1/2 lingură tinctură de rostopască, 1/2 lingură tinctură de anghinare, o lingură tinctură de şovârf şi 1/2 litru de apă. Se ia jumătate de pahar din acest remediu pe stomacul gol, cu un sfert de oră înainte de masă. Termenul de valabilitate al remediului este de 48 de ore, cu condiţia să nu stea în soare sau la temperaturi de peste 21 grade C. Modul de obţinere al tincturii de şovârf şi anghinare este identic cu cel al tincturii de rostopască.
lUn adjuvant contra constipaţiei. De obicei, contra constipaţiei se folosesc remediile laxative, însă adesea problema nu este rezolvată decât pe jumătate cu ajutorul lor, deoarece la mulţi bolnavi peristaltismul este foarte redus (intestinul este „leneş”), diferitele glande implicate în procesul digestiv nu au secreţii suficiente sau evacuarea lor este prea lentă. Din acest motiv este foarte utilă asocierea rostopascăi cu plantele laxative. Rostopasca se administrează sub formă de pulbere – un vârf de cuţit de rostopască se ia înainte de masă şi se ţine sub limbă timp de 10-15 minute, apoi se înghite cu un pahar de apă în care au fost lăsate anterior la macerat, de seara până dimineaţa, 1-2 linguriţe de seminţe de in.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI