Vişinele, dătătoare de energie

Cea mai veche menţiune scrisă despre vişin datează din anul 340 î.d.Hristos, într-o lucrare a lui Aristotel, în care este descrisă tehnica de înmulţire a acestuia. Vişinul este un copac din aceeaşi familie cu cireşul, dar este mai puţin înalt, are frunze lucioase şi dinţate pe margini, flori albe şi este cultivat pentru fructele sale globuloase, de culoare vişinie, mai mult acre decât dulci. În scopuri medicinale, de la vişin se folosesc codiţele fructelor, frunzele şi scoarţa ramurilor tinere. Codiţele conţin potasiu, derivaţi flavonici şi tanin. Se folosesc în ceaiuri diuretice, sub formă de infuzie. Datorită taninului din compoziţie, ceaiul de codiţe de vişine are proprietăţi astringente, folosindu-se şi în caz de diaree.
Frunzele de vişin, bine uscate şi mărunţite, se folosesc, sub formă de decoct, prin fierbere, la foc mic, timp de 15 minute, pentru un ceai diuretic. Datorită iodului şi potasiului din compoziţie, ceaiul se foloseşte şi în tratarea afecţiunilor cardiace şi a diareei.
lCeai de codiţe, contra febrei
Scoarţa bine uscată de pe ramurile tinere se fierbe, obţinându-se un excelent ceai împotriva febrei. De altfel, ceaiul din scoarţa de vişin se recomandă, din când în când, şi oamenilor sănătoşi, în scopul prevenirii bolilor de rinichi. E recomandat să se consume vişine atât proaspete, când le este vremea, cât şi congelate, deoarece conţin o mare cantitate de potasiu, care contribuie la stabilizarea ritmului cardiac şi la sănătatea pielii. Apoi, ajută în boli de rinichi, stomac şi ale căilor respiratorii, scad colesterolul, scad nivelul de acid uric din sânge, ajutând astfel la prevenirea atacurilor de gută, detoxifică organismul, au acţiune uşor laxativă.
lContraindicaţii
Nu trebuie însă exagerat, 200 de grame de vişine pe zi fiind suficiente. Vişinele trebuie consumate cu mare prudenţă de persoanele care au o aciditate ridicată a sucului gastric, de cele care suferă de diaree sau diabet, obezitate ori afecţiuni cronice ale plămânilor.
lCum se conservă
Pentru a avea vişine pe tot parcursul anului, există două metode de conservare, prima fiind congelarea, care păstrează integral toate proprietăţile fructului. Vişinele se spală bine, li se scot sâmburii cu acul şi se lasă la scurs. Apoi, se bagă la congelator într-o tavă pe un singur rând. Când sunt îngheţate, se iau de pe tavă şi se pun în pungi. O altă metodă de conservare este punerea vişinelor la murat, folosind aspirina netamponată. Vişinele bine spălate şi curăţate de sâmburi se pun cu zahăr într-o cratiţă mare ca să-şi lase sucul. Pot fi lăsate astfel, de seara până dimineaţa. Apoi, se pun în borcane de 400 ori 800 de grame şi trebuie acoperite cu suc. În borcanele mici se pune câte o aspirină, în cele mai mari, câte două. Borcanele se înfiletează bine şi se pun în cămară. Astfel conservate, vişinele pot fi folosite şi iarna la prepararea diferitelor dulciuri – prăjituri, torturi, îngheţată, siropuri, în care gospodinele noastre sunt mari meştere. Trebuie amintit aici şi faptul că din vişine şi alcool se prepară şi renumita vişinată, licoare cu gust inconfundabil, cu care gospodarii cinstesc marile sărbători de peste an şi nu numai.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI