Virgil Nariţa, preşedinte PSD Roşia Montană: Minele din Apuseni au ajuns bătaia de joc a guvernanţilor!

Sub conducerea camarilei portocalii – a Guvernului, parlamentarilor, Instituţiei Prefectului, Consiliului Judeţean, primarilor, directorilor de la Roşia Montană şi Abrud, de la minele din Apuseni, cea de aur de la Roşia Montană şi cea de cupru de la Roşia Poieni, care în vremurile bune erau generatoare de locuri de muncă, bunăstare şi protecţie pentru întreaga zonă, s-a ajuns ca unităţile miniere să fie distruse din interior, tocmai de cei care ar fi trebuit să vegheze la buna lor funcţionare. De vină a fost politica greşită în privinţa resurselor, administrarea păguboasă şi nu în ultimul rând privatizarea grăbită, în defavoarea statului. În perioada în care s-a aflat în grija statului, cu largul concurs al celor numiţi să administreze mina, s-a furat motorină cu cisterna (fapt demonstrat la Roşia Montană), iar cu „sprijinul” unora mina a ajuns în pragul dezastrului, fiind închisă peste noapte, furată şi vândută, astfel încât să nu mai poată fi redeschisă. La rândul său, Cuprumin a fost căpuşată chiar de cei care trebuiau să o administreze şi să-i apere interesele. Cum? Prin firme şi firmuliţe care aduceau materiale, lubrefianţi şi carburanţi, vindeau concentratul şi reşapau cauciucurile doar pe factură. Să ne amintim că ori de câte ori se apropia data alegerilor, „curgeau” zvonurile de susţinere a investiţiei de la Roşia Montană, a exploatării de la Cuprumin! în realitate, nu s-a făcut nimic concret, angajările s-au parafat doar pe criterii politice, pe perioade scurte, cu salarii mici, dar cu şpagă mare, după cum se vorbeşte în comunitate. Din păcate, înainte de privatizarea celor două mine din Apuseni, nimeni nu s-a consultat cu populaţia zonei sau cu angajaţii firmelor, nu s-au organizat nici dezbateri publice şi s-au ţinut secrete condiţiile privatizării şi post privatizare. Contractele sunt secrete şi se pare că sunt în defavoarea comunităţii, a angajaţilor, a statului şi nu e respectată legislaţia de protecţie a mediului înconjurător. Credem că este nevoie de o analiză serioasă şi transparentă, astfel încât să se ţină seama de legile în vigoare, mai ales în domeniul protecţiei mediului, să nu fie neglijate doleanţele comunităţii, pentru că singura şansă din punct de vedere economic şi social este continuarea activităţii miniere, fie cu sprijinul financiar al statului român, fie prin cel al agenţilor economici. După părerea mea, e nevoie de o largă implicare a comunităţii, care să beneficieze de locuri de muncă bine plătite, să se ţină seama de grupele de muncă specifice mineritului, durata de exploatare să cuprindă mai multe generaţii, iar lucrările să se desfăşoare respectându-se condiţiile de mediu.
Indiferent de poziţia mea socială şi politică, am fost şi voi rămâne un om de stânga, alături de comunitate, de cei mulţi, dorind bunăstare pentru locuitorii zonei, locuri de muncă şi prosperitate pentru roşieni. Aici, unde m-am născut, cu cinste şi respect pentru cei de lângă mine, muncesc zi de zi alături de locuitorii Apusenilor.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI