Video | De la mocăniță la „Mocana” de azi: 130 de ani de trafic feroviar între Alba Iulia și Zlatna

De la mocăniță la „Mocana” de azi: 130 de ani de trafic feroviar între Alba Iulia și Zlatna

O linie născută din nevoia de a scoate minereul din Valea Ampoiului a devenit una dintre cele mai recognoscibile căi ferate înguste din Transilvania. A trecut prin locomotive cu abur, locomotive diesel, schimbarea ecartamentului, dispariția traficului de marfă și, astăzi, continuă să lege Alba Iulia de Zlatna cu trenuri ale operatorului privat Regio Călători. Povestea începe în 1895 și încă nu s-a terminat.

În toamna lui 1895, între Alba Iulia și Zlatna începea o aventură feroviară care avea să dureze mai bine de un secol. La 22 septembrie 1895 era inaugurată linia îngustă de pe Valea Ampoiului, construită cu ecartamentul de 760 mm, mult mai îngust decât ecartamentul normal de 1.435 mm. Linia era realizată de „Societatea Anonimă a Căii Ferate Locale Alba Iulia–Zlatna”, după un proiect al unui inginer austriac.

Un tren construit pentru industrie, adoptat rapid de oameni

Proiectul nu a apărut din romantism feroviar. Valea Ampoiului era o zonă cu resurse minerale și activități industriale importante, iar calea ferată trebuia să faciliteze transportul mărfurilor. În scurt timp, însă, trenul a devenit indispensabil și pentru localnici.

Linia avea aproximativ 40 de kilometri, 11 puncte de oprire și trei puncte de alimentare cu apă – la Alba Iulia, Șard și Zlatna. Traseul urmărea Valea Ampoiului, legând orașul de la poalele Apusenilor de Alba Iulia.

Un nume important în povestea construcției este Lukács Béla, originar din Zlatna și ajuns în conducerea Căilor Ferate Ungare. Sursele istorice locale îi atribuie un rol important în sprijinirea proiectului feroviar și a dezvoltării zonei.

Mocănița care traversa Alba Iulia

Vechea linie nu semăna cu traseul de astăzi. Trenul intra în Alba Iulia și circula prin oraș, cu opriri în zona din centrul municipiului-reședință de județ cunoscută drept Gara Mică/Alba Iulia, apoi continua către Micești, Șard și Valea Ampoiului. Astăzi, urmele acelui traseu sunt în mare parte înghițite de străzi și de dezvoltarea urbană.

Pentru generații întregi, „Mocănița” a însemnat însă mai mult decât o linie industrială. Era mijloc de transport pentru navetiști, elevi, comercianți și locuitorii satelor de pe vale.

Viteza maximă era de numai 25 km/h, potrivit mărturiei fostului mecanic Petru Ioan Câmpean. Tocmai lentoarea trenului a intrat în folclorul local și a dat naștere numeroaselor anecdote despre „viteza” Mocăniței.

De la abur la diesel: ultimul deceniu al Mocăniței

În cea mai mare parte a existenței sale, trenul a fost asociat cu locomotivele cu abur. În timp, tehnologia s-a schimbat, iar pe linie au ajuns locomotive diesel.

Un moment important s-a produs în 1972, când, pe fondul creșterii traficului de marfă și călători, locomotivele cu abur au fost înlocuite cu locomotive diesel-hidraulice produse la FAUR București, echipate cu motoare Maybach și dezvoltând circa 450 CP, potrivit relatării fostului mecanic.

Interesant este că patrimoniul feroviar păstrează încă dovada acestei epoci. Institutul Național al Patrimoniului consemnează o locomotivă cu abur cu ecartament de 760 mm, construită special pentru exploatarea pe liniile Târgu Mureș–Sovata și Alba Iulia–Zlatna, pusă în serviciu în 1950 și clasată în Tezaurul Patrimoniului Cultural Național.
1981: ultimul drum al vechii linii

La 20 septembrie 1981, Mocănița a efectuat ultima sa cursă pe vechiul traseu îngust, după aproape 86 de ani de funcționare. Linia îngustă a fost apoi dezafectată în perioada 1980–1982. Dar dispariția Mocăniței nu a însemnat și dispariția legăturii feroviare dintre Alba Iulia și Zlatna.

1982: șina se lărgește, traseul se schimbă

Creșterea traficului industrial, în special în legătură cu producția de la Zlatna și transportul minereului, a impus normalizarea liniei. În 1982 era finalizată noua infrastructură cu ecartament normal.

A fost, însă, o transformare radicală. Pentru că vechiul traseu trecea prin interiorul municipiului Alba Iulia, acolo unde schimbarea ecartamentului nu mai era practic posibilă, noua linie a fost conectată din zona Bărăbănț la vechiul traseu, în direcția Șard–Ighiu. Astfel, legătura feroviară s-a mutat în afara centrului orașului.

La Zlatna, infrastructura a fost de asemenea reorganizată, fiind amenajat un important triaj în zona Pătrânjeni/Zlatna Tehnică, iar linia a fost prelungită către actuala zonă a stadionului, unde a fost construită stația de călători.

De ce nu mai circulă astăzi trenuri de marfă? Răspunsul este legat direct de transformarea economiei locale.
Dacă vechea linie fusese construită în primul rând pentru nevoile industriale ale Văii Ampoiului, declinul marilor agenți economici din Zlatna a redus drastic justificarea traficului de marfă. Linia a rămas relevantă în principal pentru transportul de călători, mai cu seamă navetiști, care au astfel acces la locurile de muncă din unități industriale din Alba Iulia.

2026: trenul încă merge. Doar că nu mai este „Mocănița”, ci „Mocana”

Paradoxul acestei istorii este că, deși Mocănița a dispărut în 1981, legătura feroviară Alba Iulia–Zlatna nu a murit. Ea este asigurată de trenuri care și-au dobândit supranumele de „Mocana”, dat chiar de un angajat al operatorului privat Regio Călători.

Conform mersului oficial publicat de operatorul Regio Călători și valabil din 12 ianuarie 2026, există în continuare curse Alba Iulia–Zlatna și retur, cu plecări din Alba Iulia la 07:30, 15:30, 19:30 și 23:30. Traseul actual trece prin Bărăbănț, Antestație Bărăbănț, Bărăbănț Nord, Șard Ighiu, Ampoița, Tăuțu Ampoiului, Văleni–Meteș, Poiana Ampoiului, Prisaca Alba, Feneș, Zlatna Tehnica și Zlatna, până la Zlatna hc.

Și returul este asigurat: mersul oficial include trenuri care pleacă din zona Zlatna spre Alba Iulia, cu parcurs pe aceeași axă feroviară. Plecările din Zlatna hc. sunt la orele 5.10, 13.11, 16.56 și 21.10.

Traseul complet este parcurs în aproximativ o oră și 20 de minute.

Așadar, la peste 130 de ani de la inaugurarea liniei, trenul încă urcă și coboară Valea Ampoiului. Nu mai este însă trenul lent, cu aburi, care traversa centrul Albei Iulia și oprea în Gara Mică. Este succesorul modern al acelei legături

surse: Institutul Național al Patrimoniului – baza bunurilor culturale mobile clasate; Primăria Zlatna; documente și precizări ale CNCF CFR SA citate în presa feroviară; mersurile oficiale ale Regio Călători pentru relația Alba Iulia–Zlatna și retur

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News