Viaţa parlamentară în moarte clinică

    Parlamentul este forumul naţional cel mai important şi cel mai reprezentativ al oricărui stat democratic, aşa cum este România. Aleşii neamului, indiferent dacă se află în fotoliile puterii sau ale opoziţiei alcătuiesc puterea legislativă a ţării, puterea numărul unu în stat, aceea care fundamentează şi reglementează funcţionarea societăţii. De aceea fiecare parlamentar ar trebui să fie un model de responsabilitate şi angajare, de ordine şi disciplină, dăruire în muncă şi înţelepciune în slujba cetăţeanului, prezent zi şi noapte la cheremul Măriei Sale, contribuabilul român. Aşa ar trebui să fie. În realitate viaţa noastră parlamentară este tot mai agitată, mai destrăbălată şi zgomotoasă, fără vlagă şi eficienţă, aproape în moarte clinică, din moment ce parlamentarii noştri nu reuşesc să aibă măcar cvorum, adică să fie prezenţi la muncă, decum să mai adopte legi, unele de importanţă capitală pentru destinul ţării, aşa cum este şi recenta lege a asistenţei sociale, care afectează nu mai puţin de 11 milioane de români ce beneficiază, într-un fel sau altul de pomana statului pe diverse motive şi criterii de sărăcie, boală sau şmecherie politică ori revoluţionară. Cei 11 milioane de asistaţi sociali sunt însă şi tot atâţia votanţi la care apelează în primul rând politicienii şi care pot fi cel mai uşor manevraţi, ademeniţi electoral cu o plasă de făină, ulei şi zahăr, căci politica trece până la urmă prin stomac. Aşa că, cum să adopte ei o asemenea lege pe care se pare că nu o doreşte nimeni, adică niciun partid, în afară de… FMI. De aici lipsa de cvorum, tertipurile şi procedurile ce împiedică adoptarea legii respective ca şi a altora.
Dar, criza din Parlament, care mai mult şomează decât lucrează, are racile adânci în viaţa politică şi democratică din România. De aceea, mari conducători şi şefi de stat ai României au fost mereu preocupaţi de buna reprezentare şi funcţionare a Parlamentului. Regele Carol I, fondatorul regatului, un mare, iscusit şi abil politician dar şi diplomat s-a îngrijit ca în România să nu activeze mai mult de două partide – conservatorii şi liberalii, şi a retezat din start orice încercare de creare a vreunei noi formaţiuni politice sau apariţia unor fracţiuni, aripi şi dezidenţe. Parlamentarismul din perioada lui  a condus România spre marea împlinire istorică de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Din păcate, după Marea Unire, partidele s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie iar în viaţa parlamentară au apărut primele fisuri, primele lupte şi bătălii politice murdare, ce au luat locul dezbaterilor adevărate. Ţărăniştii au fost aceia care au părăsit pentru prima dată sala de şedinţe, inaugurând o practică extrem  de nocivă, ce ţine până azi. De fapt,  în perioada guvernării liberale, ei nici măcar nu au participat la lucrările Parlamentului, absenteismul şi pasivitatea fiind ridicate la rang de lege. Aşa s-a ajuns la degradarea vieţii democratice în România, fapt ce l-a făcut pe Carol al II-lea să dizolve partidele şi Parlamentul şi să instaureze dictatura regală carlistă. Şi cum un singur om, chiar puternic şi cu sânge în instalaţie, cum a  fost Carol al II-lea, nu poate lua mereu cele mai corecte decizii, România, fără o forţă parlamentară, a ajuns rapid pe marginea prăpastiei, statul unitar destrămându-se, astfel că rând pe rând, Basarabia, Ardealul de Nord şi Dobrogea au fost răpite de vecinii ei hrăpăreţi. Poate că dacă am fi avut un Parlament în plin exerciţiu democratic, alta ar fi fost soarta României de atunci. Din păcate, nici şeful statului care i-a urmat lui Carol al II-lea, mareşalul Ion Antonescu, nu a pus prea mare preţ pe partide şi parlamentari. Totuşi, ca mare patriot şi român din spiţa lui Mihai Viteazul, unificatorul de ţară, Antonescu a consultat poporul, printr-un plebiscit, atunci când a dat celebrul ordin „Români, vă ordon, treceţi Prutul”. A organizat un referendum care a dat un singur şi unanim verdict: Basarabia este şi trebuie să rămână pământ românesc. Din nefericire, mareşalul Antonescu, a greşit atunci când nu a mai întrebat poporul, dacă armata română trebuie sau nu să treacă şi Nistrul? Mai mult ca sigur că dacă ar fi întrebat poporul, ar fi primit sfatul potrivit şi înţelept, care ne-ar fi schimbat destinul neamului şi implicit al ilustrului patriot. Poporul nu greşeşte niciodată. De aceea, întoarcerea la popor rămâne temelia oricărei decizii istorice. Aşa cum a făcut şi preşedintele Traian Băsescu, care, probabil scârbit şi el de ineficienţa vieţii noastre parlamentare, a întrebat poporul dacă vrea un parlament unicameral, cu maximum 300 de aleşi. Şi poporul a decis că este necesară o profundă şi radicală reformă parlamentară. Lucru tot mai evident şi oportun, dacă ne gândim că din 2008, de când avem actualul forum legislativ, practic viaţa şi activitatea parlamentului au fost paralizate, aproape inexistente, toate marile hotărâri fiind adoptate prin asumarea răspunderii guvernului şi în lipsă, de cele mai multe ori, a opoziţiei. Gâlceava din Parlament s-a răsfrânt negativ asupra întregii ţări, „modelul” de activitate, de muncă şi comportament al aleşilor fiind  urmat şi generalizat în întreaga societate, astfel că nu se mai înţelege, vorba aceea, om cu persoană. Duşmăniile, intrigile, certurile şi învrăjbirile ce domină viaţa parlamentară românească, au cuprins ca un cancer şi viaţa noastră politică şi socială. Românii se judecă şi se războiesc între ei în milioane de procese! Din cauza aceasta nu putem da cu niciun preţ înainte, cunoscut fiind faptul că lucrurile bune şi mari nu se pot face de oameni şi mai ales de noi, românii, decât uniţi, când există dragoste şi bună înţelegere. Iată de ce, pornind de la adevărul că peştele se împute de la cap, poporul a hotărât ca Parlamentul să fie reformat din temelii. Rămâne de văzut dacă vocea lui va fi auzită şi dacă în urma aprobării referendumului, şeful statului va ordona, dacă nu să trecem Prutul, măcar să facem curat în apele puturoase ale Dâmboviţei şi mai ales prin palatele în care trândăvesc atâţia birocraţi care taie frunze la câini pe banii şi truda bietului popor român.
Gheorghe CIUL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI