Vânzări

    Într-unul dintre discursurile sale cu ecouri prompte în presă, Ilie Petru, liderul Partidei Romilor „Pro Europa” – filiala Alba i-a rugat pe co-etnicii lui „să nu ne mai duşmănim şi la data de 10 iunie 2012 să fim prezenţi la secţiile de votare şi să fim ca ungurii, pentru noi”. În traducere, să fie şi romii uniţi şi pragmatici, adică să-şi vadă interesele şi, eventual, dacă vor avea succes în alegeri, să şi-l negocieze cât mai bine. Mişto sfat, valabil pentru foarte multă lume şi în special pentru majoritarii disipaţi în diverse partide confruntate cu acerbe lupte interne. Situaţia cea mai tensionată este acum în PDL şi a fost iscată de plecarea prim-vicepreşedintelui Frunzăverde, care nu i-a lăsat deloc indiferenţi pe actorii cunoscuţi ai scenei politice şi nici pe observatorii care contează, de la analişti la jurnalişti.
Cel mai lacrimogen a fost ex-premierul Emil Boc, preşedintele PDL. „Un pedelist adevărat nu-şi vinde sufletul (…) Primul crez e scris chiar în imnul partidului: Vântul bate, apa trece, pietrele rămân. Al doilea crez al PDL spune: Casa părintească nu se vinde niciodată”. O replică pe care o socotesc foarte adecvată a venit din partea deputatului PDL Toader Paleologu, care a spus că Frunzăverde nu avea cum să trădeze un crez, întrucât aşa ceva nu avem decât la biserică:  „Eu nu cunosc decât un singur crez. Partidul nu e biserică, în afară de anumite partide extremiste care au un crez în loc de doctrină, ideologie şi program. Eu nu am intrat în PDL ca în casa părintească, PDL nu e casa mea părintească; casa mea părintească e casa mea din Armenească, pe aia nu o vând”.
Şi dacă tot veni vorba de vânzări pe care partidele, prin politicienii lor cei mai „deştepţi”, se socotesc îndrituiţi să le facă, de parcă bunurile cu pricina ar fi, într-adevăr, moşteniri personale de la tătucii lor mai mult sau mai puţin rupţi în fund, atunci să vorbim puţin despre comerţul deşănţat cu resursele ţării. Început imediat după decembrie 1989, acest comerţ, total netransparent, cu conotaţii penale – ca să fiu elegantă –  a atins unul dintre punctele sale culminante chiar în aceste zile. Mă refer, în primul rând, la vânzarea Cupru Min. Deşi se vorbea despre ea de mai mult timp, vânzarea companiei care exploatează mina de la Roşia Poieni a trezit controverse atât în privinţa preţului obţinut (de 200,8 milioane de euro) cât şi a noului proprietar. Şi cum să nu fi stârnit, când în comentariile pe această temă preţul corect a fost estimat la câteva miliarde bune de euro (chiar şi 20 după unele păreri)?
Colac peste pupăză, ieri, pe mai multe site-uri, a circulat o informaţie preluată de pe zf.ro, în care se spunea că „firma care a cumpărat Cupru Min Abrud nu are bani”. Sursa este însuşi Ministerul Economiei potrivit căruia „din documentele prezentate rezultă că Bayfront Capital Partners va susţine Roman Cooper în vederea finanţării achiziţiei de acţiuni la Cupru Min şi a datoriilor cu participarea investitorilor din Canada, Europa şi SUA”. În legătură cu canadienii de la Bayfront Capital Partners circulă diverse zvonuri generate de faptul că nu se ştie cine se află în spatele companiei.
Revenind la dl Boc şi la PDL-ul său, pe care îl compară atât de patetic cu casa părintească, trebuie să spun că are şi el dreptatea lui, căci grija partidului faţă de copiii săi merge într-adevăr foarte departe. Dacă se îndoieşte cineva, acela ar trebui să psihanalizeze limbajul codificat al falsificatorilor de diplome care, deşi sunt de carton, stau la baza unor fulminante cariere ce au facilitat îmbogăţirea multor politicieni agramaţi şi semidocţi de toate culorile. Celor interesaţi le recomand interceptările convorbirilor unora dintre beneficiarii actelor de studii false. În aceste discuţii antologice, diploma de bac se cheamă „geam mic” iar licenţa, „geam mare”, aşa cum îşi doreşte la casă toată lumea bună. Sau mai bine zis la case, căci astăzi a avea un singur imobil e semn rău, care îi poate aduce umilului posesor stigmatul de prost ori tâmpit şi tentaţia de a se arunca pe geamul cel mare obţinut prin eforturi sau chiar sacrificii adevărate şi nu prin corupţie.

Maria Lucia MUNTEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI